Cuvintele… Unele alină, altele lovesc, unele dor, altele vindecă. Cuvintele ard, doboară, ridică, laudă, critică, mângâie….le folosim drept arme sau ne sunt ajutor. Sunt uneltele exprimării noastre, fie că le rostim, fie că le scrijelim.
Mai rău decât cuvintele sunt expresiile. Iar unele dintre ele sunt de-a dreptul „impresionante”, în sens când perceptiv, când peiorativ.
Dar, unele sunt goale de conținut și au devenit adevărate stereotipuri. Unele sunt folosite atât de des, încât și-au pierdut sensul. Ca o zicală prost înțeleasă și modificată în vreme din cauza transmiterii din mamă-n fiică sau fiu. Iar fiecare a transmis, la rândul lui ce a înțeles, mai mult sau mai puțin… Încercați să repetați de douăzeci, treizeci de ori un cuvânt și veți vedea că se va goli de sens.
Una dintre expresiile absolut tipic românească este „Strict interzis„!….. Oooo….nici „vă rugăm”, nici „luați-o mai colea că p’acilea nu se poa’…”. Neh! Strict interzis…adică, ăla ești dacă ai încălcat-o…. Strict interzisă intrarea, parcarea, andocarea, așezarea și aterizarea!…… Zău, citind atenționarea ai senzația că primești concomitent și un baros în moalele capului. Ar trebui să te ia cu friguri și să ocolești zona, lucru care, de altfel nu se întâmplă…. În definit, nu este altceva decât o expresie seacă, dar cu un ecou de fâsssss …..prelung. Haideți să încercăm un „vă rugăm nu parcați” sau „vă rugăm ocoliți zona”….ceva care să înceapă cu „vă rugăm….” Cuvintele magice pot face minuni, chiar și cu cei mai habotnici…
Cea care îmi displace într-un mod aparte este fraza care începe cu „sincer să fiu….”. Asta sună ca și cum până atunci covorbitorul tău nu te-ar fi delectat decât cu minciuni grosolane, sfruntate și patologice, iar acum, dintr-o dată îți face favoarea de a fi sincer cu tine! Ce amabil și drăguț!!….mai bine te avertiza de fiecare dată când te mințea. Apoi îți spunea că a glumit, eventual, ca să fie și mai gros norul de ceață din capul tău!
„Te sun eu…” este ultima discuție pe care o vei avea cu cineva, pentru că, de regulă nu te va mai suna niciodată. Dacă ar fi avut până și cea mai mică intenție să te sune, ți-ar fi spus că te sună peste o oră, mâine sau săptăluna viitoare….nu că asta ar fi fost vreo garanție, dar, măcar îți dădea un mic reper. Numărai și tu orele sau zilele în așteptarea unui verdict, a unei vești din povești….ceva, orice.
„O să mă mai gândesc” este surioara cea mică a antecedentei…. O să se mai gândească și o să te sune într-o scârțmarți…. Este ca și cum decizia a fost deja luată, doar că amână momentul în care îți va da vestea. Ca la un interviu pentru un post disponibil: …ne mai gândim un pic și vă sunăm noi….îhm, sigur! Ne mai gândim vreo două vieți și trei zile….
„Eu cred că„….eh, aici interlocutorul vine cu precizarea că ceea ce urmează să debiteze este produsul concepției sale…asta ca să nu existe dubii în privința gândirii sale, a logicii imbatabile sau a existenței vreunei idei împrumutate de la vecinu’ de palier, odată cu o linguriță de zahăr… Deja are drept de proprietate intelectuală asupra ideii, așa că, ai de grijă! Ceea ce urmează este autentic, patentat și real sută la sută!
„De câte ori ți–am zis?….” …..și urmează perdaful, prostovan ce ești! De câte ori ți-a zis că la tubul de pastă de dinți se pune capacul după folosire sau că papucii de casă sunt doar pentru purtat în casă sau că nu sorbi din cafea în timp ce strănuți, loază ce ești?? ….Ești greu de cap, needucat, nu înțelegi nimic și nici nu te duce tărtăcuța aia plină de talaș….parcă ai fi un dovleac fără miez, dar cu un zâmbet tâmp zigzagat la nervi cu briceagul de camping… Bagă la căpâțână și nu mai repeta, că se enervează…și dai în recidivă și circumstanțe agravante pentru purtarea ta imatură!
„Rămânem prieteni?”….ooooo, stai, că aici avem potențial. Cum ar fi dacă v-ați despărți și asta după ce l-ai prins cu alta și, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, el să îți pună întrebarea asta??….curajos, dar puțin inconștient, aș spune. Și inutil! …..să rămânem prieteni ca să ce? Să mă suni de ziua mea și să îmi strici petrecerea, sau să ne mai întâlnim din când în când, într-un cadru intim și între petale de trandafiri în amintirea „vremurilor bune”? Care…vremuri bune?? Neh, adio și-un oraz verde, iubite! Te aștept ca și când…..numai tu nu ai mai fi pe pământ!
„Secunda doi”….asta este o „diaconească”. Remember? La (o)tv-ul ăla am auzit eu prima oară expresia asta stupidă. Vorbesc unii de „secunda doi” de parcă ar fi sesizat-o pe prima. Mamă, ce reflexe de inteligență! Ce reacții oportune…. Sunt individioasă rău de tot!! Închid subiectul până nu mă stacojesc de ciudă!
„Sigur sută în mie! Garantat….!”……offfff și uffffff. Dacă este garantat „sută în mie”, atunci garantat „mie la sută” cum este? Super, extra garantat?…. Nemaipomenit de garantat? ….Cel mai garantat?….garantat de garantat în garanție garantată?? Haideți să lămurim problema: o sută dintr-o mie este exact ca și un zece la sută (că rașchetăm niște zerouri prin simplificare matematică, apoi reducem la logică prin absurd!) …da’, tot o mică parte dintr-un întreg rămâne!! În timp ce o mie la o sută este o garanție de zece ori mai mare decât una sută la sută. Capisci?? Mate și logică plus limba română și puțină acustică de garaj, ca să sune bine!
„Ochii și atenția!”….really??…. Nu „urechea și reflexu’!”….nu „sentimentu’ și curaju’!”….nu „atingerea și imaginația!”….nu „mirosu’ și fuga!”….nu „gustatu’ și sperietura!” ?… Nici „exprimarea și prostia!… E bine. Grozav. Groaznic, de-a dreptul….
„Nici într–un caz„…. Băi, asta-i „favorita” mea! Zici că vine pe turnantă și le surclasează pe toate! Tot felul de cucoane cu aere de „lady” o folosesc. Este folosită în cele mai selecte cercuri de parveniți, care se învârt în cerc, acolo, în lumea lor de genți renumite, mașini de lux vax albina și expresii care habar n-au ce înseamnă. Dar, vorba cuiva: „este o muncă de sisi” (nu Sisif, să nu-l deranjăm!) să îi convingi de ceva, inclusiv de existența expresiei „în niciun caz”!!. Așa că, lasă-i acolo să se învârtă în cercul lor…..și nu intra, că se ia expresia după tine!
„Ce–ar fi dacă….?”….yuhuuuu! Fugi cât te ține și trântește și ușa după tine ca să pui mai multă distanță, pentru că hotărârea a fost luată deja, iar tu nu trebuie decât să achiesezi la ea. Adică doar să dai din cap afirmativ cu un aer proaspăt de tâmp. Iar dacă ești bărbat, auzi expresia de la consoartă și ai ciulit deja urechile și pari atent la propunere, atunci, bravo! Tocmai ai câstigat o nouă însărcinare! Cel mai bine ar fi să aprobi cuminte, că asta dă cu pace în familie. Dacă te-ai opus, nu mai vezi tu ciorbă caldă….
„Am auzit că….” ….uiuiuuuuuuu…. Asta nu poate fi decât de rău! Dacă este vorba de tine, atunci pregătește-te pentru ce este mai rău, căci cineva ți-a pus deja gaz în buzunare și este de ajuns o scânteie ca să iasă cu scandal. Iar dacă este vorba despre altcineva, atunci precis există și vreo implicare din partea ta. Așa că, fă pe prostul pentru început și nu te da de gol, indiferent ce știi că ai făcut deja. De regulă, așa se dau singuri în vileag majoritatea, apoi constată că celălalt nu vroia, de fapt să întrebe decât cum va fi vremea mâine! Iar dacă tocmai ai scăpat porumbelul, atunci nu pot spune decât atât: bravo! Uite așa ai dat cu demnitatea de asfalt, cu oiștea-n plop și cu nuca de cocos în măsea!
„O dată am avut și eu nevoie….” …..uhaaa. Dacă stai și te scarpini în ceafă cu un ochi închis, în timp ce te gândești puțin, asta ar putea fi „a o suta oară” când i-ai făcut favoruri sau ai ajutat ori ai fost alături de persoana nerecunoscătoare care acum îți reproșază, dar știți și voi cum este: degeaba ții un om în brațe toată săptămâna, dacă duminica nu o cari în spate ….s-o arunci în mare! Nu te opune, nu te impacienta și nu pune la suflet. Dacă o contrazici îți va răspunde că este adevărat, dar acum te-a rugat „în mod expres”!…de parcă celelalte moduri (accelerat, mărfar sau tgv) nu s-ar pune la socoteală!
Nu spun că n-ar mai fi, pentru că și sursele de inspirație sau de emanație ale unor astfel de expresii este insuficient apreciată, dar unele sunt pur și simplu agasante.
Doar că, pe unii chiar îți vine să îi rogi respectuos dar insistent, să se poarte mai cu emoție în glas cu expresiile și să folosească mai cu zgârcenie unele cuvinte, pentru că aceste cuvinte, pur și simplu…. ne doare! Uneori mintea, alteori urechile! Într-un mod de-a dreptul agramat….
Cea mai dureroasă este, însă, hodorogeala cu care se rostogolesc prin mintea noastră niște cuvinte goale!
