Primii patru ani din viața unui om sunt esențiali pentru dezvoltarea limbajului, iar viteza cu care copiii învață să vorbească variază considerabil.
Până la 18 luni, majoritatea copiilor pronunță cuvinte izolate, progresând spre fraze compuse și propoziții complete până în al doilea sau al treilea an, în timp ce unii încep să converseze mult mai devreme.
Pentru o perioadă îndelungată, Elika Bergelson, psiholog la Universitatea Harvard, a fost intrigată de ce anume duce la această varietate de capacități lingvistice.
Cercetarea ei observațională recentă în acest domeniu a scos la iveală rezultate interesante.
În studiul său, Bergelson, împreună cu un consorțiu global de psihologi, a recrutat 1,001 de copii sub patru ani, descoperind neașteptat că vocalizările zilnice ale unui copil nu au nicio corelație cu genul, contextul economic sau expunerea la mai multe limbi.
În schimb, studiul a identificat că copiii care vorbeau mai mult erau adesea cei care auzeau mai multe conversații adulte, alături de alți factori precum vârsta și condiții clinice, cum ar fi prematuritatea sau dislexia.
Bergelson și echipa ei observă, „Tradițional, dezvoltarea întârziată a limbajului a fost atribuită părinților cu mijloace economice reduse care oferă interacțiuni verbale limitate copiilor lor (dintr-o perspectivă predominantă de clasă mijlocie, occidentală), determinând promovarea strategiilor comportamentale menite să crească această interacțiune.”
Ei adaugă, „Susținătorii acestor strategii ar putea sublinia descoperirea noastră a unei legături între vorbirea adultului și limbajul copilului; criticii, pe de altă parte, ar putea evidenția constatările noastre că statutul economic nu a fost un factor semnificativ în analiza noastră principală sau în orice altă analiză secundară pe care am întreprins-o.”
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina care interpretare este mai validă.
Deși rezultatele studiului nu clarifică de ce limbajul copiilor și conversația adulților sunt atât de strâns legate, există mai multe teorii. Copiii care vorbesc mai mult ar putea stimula mai multe răspunsuri din partea adulților, sau ar putea fi că mediile mai conversaționale promovează un limbaj mai dezvoltat în rândul copiilor.
Ultimul scenariu sugerează că încurajarea adulților să vorbească mai mult în jurul copiilor lor ar putea fi benefică.
Acoperind 12 țări și 43 de limbi, cercetarea lui Bergelson include atât zone regionale, cât și urbane.
Studiul a folosit dispozitive de înregistrare purtabile pe copii din diferite etape de dezvoltare și abilități, cu vârste între două luni și patru ani, pentru a colecta date audio.
Folosind învățarea automată pentru a analiza peste 40.000 de ore de audio, echipa a examinat mai mulți factori care ar putea influența frecvența și precocitatea balbismului, formării de silabe și construcției de propoziții ale unui copil.
În cele din urmă, au constatat că nu există o legătură semnificativă între vocalizările zilnice ale unui copil și genul sau contextul economic (determinat de nivelul de educație al mamei).
Interesant este că descoperirile indică faptul că pentru fiecare an de creștere, copiii sub patru ani generează aproximativ 66 de vocalizări suplimentare pe oră.
După cum era de așteptat, vârsta se corelează cu dezvoltarea cognitivă, dar a apărut și un alt factor influent: copiii expuși la mai multe conversații adulte tind să fie mai vocali.
În medie, pentru fiecare 100 de vocalizări adulte auzite de un copil într-o oră, acesta produce 27 de vocalizări suplimentare.
Acest efect al „vorbirii adultului” a crescut cu 16 vocalizări pentru fiecare an de creștere a copilului.
Pentru a înțelege impactul acestei descoperiri, luați în considerare că copiii din studiu cu dezvoltare atipică a limbajului, cum ar fi dislexia, au produs cu 20 de vocalizări mai puțin pe oră în comparație cu colegii lor, acest decalaj lărgindu-se cu aproximativ 8 vocalizări pe an.
Această cercetare a luat în considerare doar vocalizările făcute în timpul zilei, omițând complexitatea limbajului folosit de copii.
Prin urmare, factori precum statutul socio-economic sau genul ar putea influența în continuare aspecte ale dezvoltării limbajului care nu sunt capturate în acest studiu.
De exemplu, copiii crescuți în gospodării cu un statut socio-economic mai ridicat ar putea beneficia de părinți care se angajează în mai multe activități de citire, îmbunătățindu-le potențial vocabularul și dezvoltarea gramaticală.
Bergelson recunoaște că studiul ei recent adoptă o abordare largă care ar putea omite anumite nuanțe.
„Este o aproximare a algoritmului cu privire la expunerea sau producția de limbaj a copilului,” a explicat ea pentru Christy DeSmith de la Harvard Gazette.
„Cu toate acestea, cred că această metodă completează ceea ce în alt caz este un tip de cercetare extrem de laborios și limitat ca domeniu.”
Studiul a fost publicat în jurnalul PNAS.
Stire preluata de pe sciencealert.com
