Vine Crăciunul. Din nou. Ca în cântec: „trece Paștele, vine iar Crăciunul….”, mai departe-i tragic, așa că nu mai continui.
Totul începe să arate a Crăciun, străzile sunt pline de lumini și luminițe, magazinele și-au scos la înaintare ofertele și și-au gătit interioarele cu beteală, sclipici și becuri multicolore. Reclamele de la tv se învârt în jurul mesajelor de Crăciun iar radioul a început deja să emită cântece de Crăciun. Totul în jurul nostru începe să miroasă a Crăciun. Până și noi începem să devenim interesați de cadouri, liste de cumpărături, planuri de vacanța, ținute sau meniuri de sărbători.
„It’s beginning to look a lot like Christmas”…..vorba altui cântec, deloc neaoș, dar frumos.
Și toată lumea te întreabă ce vrei să îți aducă Moș Crăciun…
Iar încep reclamele și mesajele de genul îndemnurilor cu „să fim buni…”, „să dăruim…”, să facem și să dregem …apoi să culegem.
Urăsc astfel de mesaje și nu înțeleg cum de le înghite cineva. Sunt genul de îndemnuri care strică „magia” Craciunului….asta cu magia fiind altă tâmpenie… Nu înțeleg nici în ruptul capului de ce trebuie să îmbii pe cineva să fie bun doar de Crăciun și, eventual de Paști. De ce trebuie să fiu „Moș Crăciun” și „Bugs Bunny”, adică să fiu bun doar de două ori pe an, iar în rest să fiu un idiot sadea care își mușcă semenii de jugulară și îi sare la beregată oricui i-a ocupat locul de parcare din fața blocului!…. Adică acum sunt un om bun, un bun creștin…iar în restul anului sunt Grinch cel turbat. Acum dăm bani la cerșetori, ajutăm oamenii necăjiți și facem cadouri copiilor fără familii, iar tot restul anului uităm de toți și ne întoarcem la ale noastre.
Urăsc ideea de „magia” Crăciunului și de comercializarea unei sărbători a cărei semnificații nu o mai știu prea mulți. Urăsc goana aia nenorocită prin hipermarketuri, cu câte cinci coșuri de căciulă, de zici că vine sfârșitul lumii, foametea planetei și cel mai mare război sau criză mondială ori eră prohibită… Urăsc îmbuibarea, criza ficatului, pastilele de digestie, bilă și pancreas sau burțile îndopate, coma alcoolică, internarea în spital, fuga la urgențe din primele zile ale Crăciunului. Și toate astea din partea unora care nici măcar nu știu ce este postul….
Iubesc Crăciunul cu tot ce semnifică el. Cu Moș Crăciun în care mai cred și acum, într-un fel pe care nu îl pot explica, dar pe care îl pot înțelege doar cei care cred în minuni, în miracole, în Dumnezeu, în ajutor divin și întâmplări neîntâmplătoare, în vieți schimbate din mers, în destin și oameni minunați apăruți din neant, în nădejde și speranță, în mâna de ajutor care ți se întinde din negura necazurilor tale, în soluții găsite în al doișpelea ceas și în situații aparent fără ieșire din care ieși pe muchie de cuțit, în oamenii pe care îi întâlnești, care te ajută și care apoi dispar, în semne, în lucruri care ți se întâmplă și pe care le vei înțelege abia mai târziu….
Crăciunul nu este o transformare de trei zile a cuiva din hâtru în darnic sau din ursuz în simpatic. Nu sunt un om bun doar de Crăciun, ci sunt același om de peste an, dar care se bucură și dăruiește după posibilități, dar din inimă, celor care au mai puțin decât el.
Crăciunul vine cu bucurie, cu speranță, cu iarnă, cu zăpadă, cu nasuri înroșite de ger și mâini înghețate, cu oameni de zăpadă cu oale pe cap, nasuri morcovii și mâini din mături, cu copii care se bucură, care trebuie să primească daruri și dragoste, atenție și veselie. Cu părinți care trebuie să se joace și să petreacă mai mult timp cu copiii lor, pentru că este o sărbătoare a copilăriei, nu una a îmbuibării și alcoolizării…. Crăciunul este, la rândul lui o poveste a poveștilor copilăriei, pe care să le poți povesti, la rândul tău copiilor, nepoților… Crăciunul este un dans al fulgilor de nea privit de la căldura casei, din brațele tatălui și în mirosul prăjiturilor pregătite de mama. Crăciunul este bătaia cu bulgări și colindatul caselor pentru a aduce bucurie în fiecare casă. Crăciunul înseamnă clinchet de clopoței și glasuri de copii. Înseamnă bradul împodobit și fuga în pijamale din dimineața Crăciunului, pitularea sub brad și foșnetul hârtiei de ambalat cadourile, smulsă cu nerăbdare. Înseamnă exclamații de uimire, bucuria și veselia de pe chipurile copiilor. Doamne, ce simplu și frumos! Crăciunul înseamnă miros de scorțișoară, portocale, vin fiert, cozonaci și sarmale, dar cu măsură, că este timp pentru toate….
Crăciunul înseamnă bucuria de a dărui din inimă, de a fi împreună, de a ne bucura unul de prezența celuilalt, de a ne face surprize mici din tot sufletul, de a ne spune cuvinte frumoase și de a ne bucura de puținul pe care îl avem fără a ne uita cu jind la ce abia pot căra alții după ei, de a fi acasă cu cei dragi sau departe, dar cu cei dragi în gând. Din păcate, esența celei mai vesele sărbători din an s-a pierdut în aerelor unora și în fumul artificiilor alese după dimensiunea și numărul luminițelor și al steluțelor…de pe case. Iar lumina și bucuria din suflete s-a diminuat considerabil, rămânând aproape nevăzută, în umbra cărucioarelor pline cu cumpărături inutile, în mare parte.
Cred în magi, nu și în magie. Cred în minuni, nu și în minunății. Cred în povestea de Crăciun, dar nu cred în povești….Cred în Moș Crăciun, dar nu cred că vine cu coșul de cumpărături…. ( poate doar cu cateva reduceri de Craciun ) Cred în daruri făcute, dar nu cred că „trebuie” să le primesc… Cred în urări, nu și în urale…
