Dacă nu ai știi câți ani ai, tu ce vârstă ți-ai da?
Ești un copil naiv, care se ascunde seara sub pătură și care speră că totul se va rezolva de la sine sau de către alții? Care speră în zadar că toate problemele lui nu sunt decât un vis, iar dimineața toate vor fi rezolvate odată cu micul dejun?…..
Ești tânărul cu un teanc de speranțe sub pernă, dar fără prea mari perspective de viitor? Și care crede că poate răsturna munții peste noapte sau îi poate muta din loc fără ajutorul nimănui?…..
Ești un om matur pe care viața l-a dat deja cu capul de toți pereții și care știe din experiență că e minunat să speri, dar mai bine faci și tu ceva….și nu te bazezi decât pe tine, pe voința și forțele proprii?
Sau ești un om care, deși la vârsta pensionării fiind, are înțelepciunea să le spună zâmbind tuturor că niciodată nu e prea târziu să faci ceea ce vrei sau ce îți place, câtă vreme copilul din tine s-a întors acasă??
Sau, indiferent de vârsta pe care o ai, simți că ….. încă „mai crești”???
După tot acest preambul, am și o povestioară cu un minunat iz de exemplu:
Edmund Hillary a fost primul om care a escaladat muntele Everest. La data de 29 Mai 1953 a urcat pe cel mai înalt munte știut de oameni. A fost răsplatit pentru eforturile sale, fiind singurul om al cărui chip a apărut pe o bancnotă din țara sa, în timpul vieții sale.
Cu toate acestea, până nu citești cartea sa, „High Adventure” (1955), nu poți întelege că Hillary a trebuit să „crească” pentru a obține acest succes. Ca orice succes, de altfel, acesta se obține cu multă muncă, eforturi susținute, ore nedormite, libertăți îngrădite, planuri eșuate și multe frustrări, lucruri pe care cei din jurul nostru nu le văd, de altfel….și poate că este mai bine așa. Contează scena finală!
Ei bine, în anul 1951 Edmund Hillary a încercat să urce pe muntele Everest, dar a eșuat, expediția rămânând doar cu titlu de recunoaștere al flancului sudic al masivului Everest. Câteva săptămâni mai târziu, un grup de englezi l-a rugat să le adreseze câteva cuvinte membrilor unui club. Hillary a pășit pe scena în aplauze furtunoase. Audiența îi recunoștea încercarea sa de a atinge excelența, dar Edmund Hillary își considera încercarea doar un eșec. Încercase și ratase, iar eșecul lui nu era ușor de suportat, pentru un om care țintise la propriu atât de sus!…. S-a dus de lângă microfon și a înaintat până pe marginea platformei.
A ridicat pumnul către o poză a muntelui celebru și a spus cu voce tare:
„Everestule, tu m-ai învins prima dată, dar eu te voi învinge data viitoare pentru că tu ai crescut deja cât ai putut să crești… dar eu încă mai cresc!!!”
Ca o concluzie, pot spune doar atât: cu certitudine, ca să poți urca până în vârf este nevoie de curaj, determinare, rezistență și mult efort, indiferent dacă este vorba de Everest sau doar de vârful carierei tale!
Foto: Prekestolen or „Preacher’s Pulpit”, Norvegia
