Toată lumea se plânge că nu are …timp. S-a comprimat, se voalează toată ziua de unul singur, se strâmtează, se îngustește, se scurtează și se micește pe zi ce trece, de parcă cineva fură până și …timpul. Încep să cred că fiecare „chestie” are un Grinch al ei, precum Crăciunul. Iar ăla vinovat de furturile de timp din ultimele decenii nu poate fi altul decât ….Tinch, adică un fel de Secundici care șparlește din timpul oamenilor așa, pe nebăgare de seamă. Azi o secundă, mâine un minuțel, poimâine o orișoară întreagă și uite-așa începem să ne văităm pe la colțuri sau pe la semafoare: „nu am timp azi”, „nu-mi mai ajunge deloc timpul”, „nu știu când a trecut azi timpul”, „nu pot din cauza lipsei de timp”, „cât timp mai avem?”, „în cât timp poți să ?…”‘ „când o să am puțin timp, o să….”, „dacă aș avea mai mult timp poate că aș fi…”, „aș vrea să găsesc puțin timp”, „ai puțin timp?”….
Se spune că acum nu știu cât timp (nah, că tot la timp ajungem), Scaraoțchi Tartorul Șef și-a chemat toți drăcușorii din subordine și a făcut cu ei o ședință. Le-a spus că au… timp 24 de ore ca să găsească o soluție pentru a-i face pe oameni să nu se mai roage lui Dumnezeu.
Au stat dracii goi, apoi au stat și pe jumătate îmbrăcați și s-au gândit ce soluție să găsească și, după expirarea ….timpului s-au prezentat înaintea lui Scaraoțchi în persoană și i-au propus mai multe soluții: unii au venit cu ideea să scoată din programa școlară orele de religie, asta așa, ca să rupă „răul” de la rădăcină și să-l ucidă din fașă. Alții au venit cu ideea că dacă infiltrează vreo câțiva draci de-ai lor în rândul preoților și aceștia vor face vreo câteva boroboațe și de-alea nefăcute, încrederea oamenilor în Biserică se va zdruncina serios și mulți nu vor mai călca prin biserici sau, pur și simplu nu se vor mai ruga nici pe la casele lor, nici de bucurie, nici de deznădejde. Alții, însă au venit cu ideea ca cei responsabili de soarta țării să dea niște decrete sau niște ordonanțe, ceva și să transforme bisericile în spitale, iar pe toți slujitorii ei să îi transforme în asistenți și consilieri de sănătate spirituală. Dar tot în cadrul spitalului, evident. Ah, și să îi pună să îi spioneze pe medici dacă iau șpagă de la pacienți, în felul acesta toată lumea fiind mulțumită: preoții ne erau dați afară, medicii deveneau cinstiți cu toții, statul nu mai avea parte de evaziune fiscală și sistemul devenea credibil.
„Mda, asta nu-i rea, a zis Scaraoțchi, dar de ce să venim noi cu ideei salvatoare, că asta nu-i treaba noastră! Noi aici ne ocupăm de altfel de treburi…” Și, într-un murmur general toți dracii au dat din cap afirmativ, făcându-i dezaprobatori semne să stea jos celui care venise cu ideea asta. Iar el s-a așezat cu coada între picioare de rușine că venise cu o idee care nu le făcea deloc cinste dracilor.
A stat Scaraoțchi și s-a gândit îndelung cu mâna în barba-i încâlcită de spumele pe care le făcea de câte ori se enerva pe vreun ucenic de drăcușor care nu-i asculta ordinele și a tunat grav: „Nu! Mai bine faceți-i pe oameni să nu mai aibă …TIMP!” a șuierat printre dinți.
„Cum? Cum? Cum să facem asta, maestre?” Au sărit toți dracii contrariați și indignați de soluția inedită și un pic ambiguă care le dădea cu nervozitate și angoase pe la căpșoarele lor seci și încornorate. Și au început să se foșnească toți neînțelegând mare lucru.
„Țineți-i ocupați cu prostii, cu orice. În felul acesta oamenii nu vor mai avea….timp!” a urlat Scaraoțchi ăla de șef al lor.
Și cred că a avut dreptate. Și mai cred că drăcușorii au prins repede ideea și își fac treaba foarte bine.
Așadar, să nu ne mai plângem că nu avem timp. Să stăm să socotim din 24 de ore câte le pierdem cu prostii, cu lucruri inutile, lipsite de importanță, pe care le uităm a doua zi. Este un experiment care seamănă cu acela al shoppingului: du-te într-un supermarket și pune în coș ce vrei să cumperi, iar când ajungi la casă, scoate din coș lucrurile care nu îți trebuiesc „deloc” sau pe cele care nu „prea” îți trebuiesc. Acum vezi cu ce ai rămas: doar acelea îți sunt de strictă necesitate.
Ne-am făcut un obicei din a ne văita că nu avem timp sau că este prea scurt, ori că nu ne ajunge pentru tot ce avem de făcut….
Unii oameni trăiesc alergând după timp, dar nu reușesc să-l ajungă nici dacă aleargă după el. Și cum ar putea, oare? Pentru alții, timpul mai degrabă nu vrea să vină așa cum vor ei și privesc avizi spre viitor, uitând să trăiască în prezent, care este singurul timp care există în mod real.
Timp are toată lumea în mod egal. Nimeni nu are nici mai mult, nici mai puțin de 24 de ore pe zi. Diferența constă în ceea ce face fiecare cu acest timp.
Într-o clipă se poate trăi ceea ce nu ai trăit o viață!
Timpul? Este doar al nostru. Nu îl putem împrumuta, vinde, dărui sau fura. Nu ni-l fură nimeni, nu ni-l strâmtează și nici nu ni-l scurtează. Noi îl irosim în zadar, în loc să ne bucurăm de fiecare clipă pe care o avem la dispoziție.
Când suntem tineri avem impresia că avem tot timpul la dispoziție și că el este de partea noastră. După o anumită vârstă, sesizăm că timpul trece normal dar noi nu profităm la maximum de el. Apoi, începem să regretăm că n-am făcut mai multe, că am pierdut timp prețios care nu mai poate fi valorificat.
Timpul este un dar, însă felul în care îl folosim ține de înțelepciunea fiecăruia.
