„Puterea„, „curajul” și „demnitatea”… Simple cuvinte care ne însoțesc de-a lungul vieții sau pe care le întâlnim în drumul nostru cu diverse ocazii și în diverse forme sau grade, dozate, stăpânite sau reprimate. Trei cuvinte care sunt pline de semnificații pe care unii dintre noi le ignorăm. Câteodată deranjează, alteori stârnesc. Dar, întotdeauna definesc. Etichetează….și pe bună dreptate.
Sunt cuvinte pe care le învățăm pe parcursul ascensiunii noastre din exemple practice și situații trăite la modul concret, pentru că nu le poți prinde sensul decât în cazuri bine definite.
Atunci când ți-e frică de ceva ți se spune că trebuie să fii curajos, iar când te afli la capătul puterilor sau te simți obosit, ți se spune că trebuie să fii puternic, că poți. Iar atunci când faci ceva nepotrivit ți se spune că este sub demnitatea ta de om.
Cuvinte care, poate nu înseamnă mare lucru dacă sunt scoase din context, dar care formează un tot definitoriu al caracterului unui om.
Puterea este cea pe care și-o doresc mulți, iar atunci când o dețin, nu mulți sunt cei care știu cum să o gestioneze fără derapaje. Puterea face grandioasă poziția cuiva cu privire la ocuparea unei funcții, iar omul puternic și fără minte devine periculos în lipsa unei gândirii la nivel înalt. Trebuie să fii un om cerebral ca să poți ține în frâu mirajele puterii și nu degeaba se spune că puterea „ia mințile” unora.
Curajul este cel care te împinge de la spate să pornești pe un drum, să iei o decizie, să faci un pas sau să spui ceva. Curajul este acel „ceva” care este mai puternic decât temerea de eșec. Odată înfrântă frica, curajul este imboldul omului determinat și decis să încerce să facă ce și-a propus.
Demnitatea este verticalitatea omului hotărât de meargă pe un drum drept, să aibă coloană vertebrală, să nu cedeze tentațiilor, să nu facă niciun fel de concesii iar cele pe care alege să le facă sunt infime și nu lezează pe nimeni în afară de el, să nu cadă în ispite, să nu își abandoneze principiile sănătoase sau chiar să lupte pentru ele. Demnitatea este ochiul conștiinței atunci când te privești în oglinda sufletului, este cea care face omul să te privească în ochi sau să te evite. Demnitatea este un cuvânt „mare” care nu poate defini un om „mic”. Demnitatea este un cuvânt „greu” care nu poate fi regăsit decât în oameni cu conștiința „ușoară”, dar „tari” în caracter.
Dar, împreună, cele trei crează un om complet, îi definesc caracterul, îl conturează ca pe un om echilibrat, chiar dacă el nu este perfect. Chiar dacă el se teme, are îndoieli, ezită și se gândește de mai multe ori până când ia o hotărâre.
Fără putere, curajul devine o luptă fără sorți prea mari de izbândă, o joacă a loteriei șanselor lăsată la voia întâmplării, un dans haotic prin viață al omului hotărât să se lupte cu destinul sau cu forțe pe care nici nu le cunoaște, chiar dacă este susținută de demnitate. Poți merge cu demnitate pe drumul tău, având curajul de a încerca să faci sau să schimbi ceva, dar dacă îți lipsește puterea de a duce la bun sfârșit ce ai început, lupta este departe de a fi câștigată. Fără putere abandonăm proiecte, cădem pe drum, obosim căutând și cedăm somnului leneviei.
Fără curaj, puterea este doar o unealtă, chiar dacă există demnitatea de a-ți păstra integritatea. Fără curaj va lipsi inițiativa, dar și dorința de a-ți susține planurile în curs de desfășurare. Fără curaj nu vei avea aripi să zbori, deși aripile te vor ține datorită puterii și chiar dacă știi pe ce drum trebuie să mergi datorită demnității. Fără curaj, vei fi tentat să cedezi, să devii laș, scavul puterii și al obișnuinței. Fără curaj nu începi nimic și teama îți paralizează orice inițiativă. Fără curaj alegem calea cea mai facilă sau, mai bine nu ieșim din zona noastră de confort. Fără curaj lipsește aventura, iar explorarea necunoscutului va fi mereu amânată.
Fără demnitate, puterea și curajul sunt doar o armă și un mijloc de atingere a tuturor scopurilor, dar cu două tăișuri… Curajul îți va da aripi să înfrunți obstacolele, iar puterea îți va da la o parte orice obstacol întâlnit în cale, îți va tăia hățișurile însă, în absența demnității va fi ușor de rătăcit drumul și vei căuta să descoperi tot felul de cărări lăturalnice. Fără demnitate, ieșirile din anumite situații pot fi spectaculoase, dar total neelegante, tocmai demnitatea fiind cea care ne ține să facem sau să spunem ceva la limita bunului simț.
Par simple cuvinte, dar ele îl pot ridica pe om, îl definesc, îi caracterizează exstența, îl etichetează. Deși împreună par a fi o noțiune vetustă, ele există și nu sunt doar simple cuvinte care locuiesc într-un dicționar….
Așadar, dacă vrei să miști lucrurile, caută curajul de a face, găsește puterea de a-ți susține hotărârea, dar nu îți pierde demnitatea, în drumul și ascensiunea ta spre țelul urmărit!
