Dragă Moș Crăciun,
Am observat că prin mall-uri au apărut deja decorațiunile de Crăciun iar pe la televizor au început deja să se difuzeze reclamele cu tine, așa că m-am hotărât să îți scriu această scrisoare din timp, ca să ajungă la tine mult mai devreme decât cea de anul trecut, cea de acum doi ani și cealaltă scrisoare, ști tu care… și asta pentru ca, în Ajunul Crăciunului să nu îmi mai trimiți un sms prin care să te scuzi că nu-ți mai ajunge fânul pentru reni ca să apari și la mine…și chiar dacă ajungeai, aveai doar un fund de sac gol să-mi arăți. În fine, anul acesta sper să nu mai ai scuze…așadar, să n-aud niciun „nu, că n-am avut timp…”. Clar?

Știu că vei spune că nu mai sunt copil, dar, te-ai uitat cu atenție la mine înainte să mă excluzi definitiv din rândul copiilor? Dar în sufletul meu te-ai uitat? Ei, nu-i așa că îmi vin prea mari hainele pe care le port?

În altă ordine de idei, sunt sigură că o să începi iar cu fraza aia vintage: „ai fost cuminte?” dar cred că am depășit deja această fază. În plus, chestia cu „cumințenia” este relativă. Depinde ce înțelegi prin asta. Este ceva de genul să nu fac rele? Dacă ne referim la ceva de genul „să faci bine celor din jurul tău”…păi, să ne gândim nițeluș, că în ziua de astăzi până și binele este o chestiune relativă. Să luăm ca exemplu sintagma „nu oricine te bagă în belea îți vrea răul, după cum nu oricine te scoate din belea îți vrea binele”. Așadar, pe asta o tăiem de pe listă. Next.

În altă ordine de idei, indiferent ce aș fi făcut și ar putea fi considerat a fi ceva „rău”, poate am explicații. Dacă ești un Moș drept, echidistant și imparțial, care se supune doar legilor Crăciunului și Codului Cadourilor, vei asculta și varianta mea și-apoi vei hotârî, nu-i așa? Până una, alta, drept ar fi să beneficiez și eu de prezumția de nevinovăție, nu-i așa? Și-apoi, dacă nu s-a plâns nimeni până acum, hai să trecem și peste asta. Ce, s-a plâns cineva? Dear Santa….I can explain…..everything!…. OK?

Așadar, să trecem la obiectul scrisorii, adică dorințele:

1. Vreau să-mi aduci un aparat de resuscitat inimi frânte din diverse motive. Vreau să pot resuscita inimile celor care, din cauza prea multor trădări, cred că nu mai pot iubi, dar și inimile celor care, din cauza prea multor despărțiri de cei dragi, cred că nu mai pot continua lupta cu supraviețuirea. Inclusiv pe a mea, că mai intru și eu în fibrilații mai de una, mai de alta….

2. Aș mai vrea să-mi aduci un fel de baghetă magică, cu care să pot face câteva vrăji bine țintite și să pot schimba mentalitățile adulților. Ei sunt cei mai greu de schimbat și ei sunt cei vinovați de perpetuarea opticilor lor greșite asupra întregii lumi. Copiii înțeleg și singuri ceea ce adulții nu vor să priceapă nici în ruptul capului. Așadar, „abracadabra” pare singura soluție pentru a schimba cât mai repede mentalitățile multor adulți astfel încât să nu mai batem pasul pe loc din cauza ipocriziei, lenei, inacțiunii, ignoranței, violenței, nepăsării, mitocăniei, misoginismului, răutății, intoleranței sau alte asemenea. Aș vrea să pot abracadabra inclusiv părerile unora exagerat de bune despre propriile lor persoane, deși ăștia sunt cel mai greu de schimbat. Dar, cine știe? Poate cu ajutorul tău vom reuși să îi facem mai maleabili, mai docili, mai educați și mai înțelegători…

3. Vreau să îmi mai aduci și niște cărți, cât mai multe cu putință, în lumea cărora să mă pot ascunde atunci când realitatea devine pur și simplu de nesuportat. Sau atunci când oamenii devin pur și simplu de neînțeles. De care cărți? De oricare, primit să citesc orice. Inclusiv cărți tehnice, instrucțiuni de folosire, ghiduri de utilizare, povești pentru adormit copii și almanahuri. Ador să gătesc, așa că merg la fel de bine și niște cărți de bucate.

4. Dacă nu îți cer prea mult aș mai dori niște dopuri de urechi fermecate, care să se activeze așa, ca niște căști din filmele SF, atunci când cel cu care mă conversez începe să mă mintă cu nerușinare, chiar și atunci când știe că știu ce este de știut. Aș vrea să nu mai aud ce mi se spune. Să fie niște căști care să se activeze singure atunci când discuția este inutilă, jignitoare, neavenită, puerilă, dizgrațioasă, licențioasă sau pur și simplu plictisitoare. Sau nefolositoare. Ori bârfitoare. Și să înceapă automat o melodie care îmi place, care să-mi distragă atenția de la discuție și să nu mai pierd timpul cu prostiile unora. Deși nu sunt antisocială, totuși, am observat că pierdem uneori mult prea mult timp cu prostii. Sau cu proști…

5. Aș mai avea o ultimă dorință: mi-aș dori un indiferențiometru cu ambițiometru și un ignoranțiometru cu voințometru. De ce? Simplu: cu cât se străduiesc unii să mă descurajeze sau să îmi pună bețe în roate, cu atât indiferența sau ignorarea mea să fie mai mare față de atitudinile lor, iar ambiția și voința mea să fie mai mare pentru ceea ce am de făcut.

Sau, dimpotrivă, cu cât indiferența și ignoranța unora este mai mare, cu atât ambiția și voința mea să fie mai mare. De ce? Ca să pot trece mai repede peste atitudinile unora, să mă ambiționez și să pot avea voința de a reuși, indiferent de păreri, opinii, sfaturi, comentarii, povești sau piedici. Oricare dintre variante este bună, în orice combinație, câtă vreme funcționează.

În speranța ca măcar una dintre dorințe să mi se îndeplinească, îți mulțumesc anticipat și te asigur de întreaga mea iubire!

PS: să știi că încă mai cred în tine, așadar știu sigur că scrisoarea aceasta va ajunge la tine, în Laponia.
PPS: la casă nu avem coș pe unde să poți veni pentru că l-am dărâmat când am montat centrala termică. Așadar, poți veni ca orice om pe ușă. Promit să mă prefac dormind, iar dimineața voi țopăi ca un indian în jurul bradului, de bucurie, în pijamalele mele mult prea mari.

Cu multă dragoste și aleasă prețuire,
Eu,
Cea care încă mai crede în Moș Crăciun, dreptate, sinceritate, oameni buni și …minuni!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here