Îi vezi pe stradă, la birou sau în cercul tău de prieteni. Atât pe cei cu bani, cât și pe cei fără. Pe cei care afișează opulența, cât și pe cei care nu au atât de mult pe cât și-ar dori. Am văzut oameni fără bani care îi invidiază pe cei care au și nu mi s-a părut ceva ieșit din comun, dar, culmea este că am văzut și oameni avuți care invidiau un om care avea un lucru banal, nevaloros, pe care îl invidiau pentru simplul fapt că nu aveau ei acel lucru. Bărbați și femei, toți suntem mușcați de micul monstru al invidiei, în egală măsură. La bărbați, invidia ia locul „concurenței”, dar n-am să vorbesc despre bărbați, pentru că acolo intervine în discuție noțiunea de „testosteron”.
Cineva spunea că „invidia este o declarație de inferioritate”…. Posibil, dar mă gândesc la faptul că seamănă foarte mult cu gelozia și că are la bază tot un fel de „monstru” care îi roade pe unii pe interior, dintr-o prostie numită „mândrie”!
Nu te uita cu ochi lacomi la viața nimănui, pentru că, până și invidia ar trebui să aibă limite….și propria mândrie.
După părerea mea, invidia este o mare prostie. Este loc sub soare pentru toți și nu sunt atât de convinsă că mie mi s-ar potrivi ceea ce are altcineva, încât să îl invidiez pentru asta. Cât despre bani, pentru că aici invidia sfidează orice limite sau rațiune, haideți să fim serioși: cu toții ni-i dorim dar nu toți suntem pregătiți pentru ceea ce ne aduc ei, în afară de satisfacția de a-i număra, măcar în gând în fiecare seară! Evident, aș mai aduce în discuție și cuvântul „muncă”….dacă tot îmi doresc mai mult decât am deja.
Dar, se pare că mintea omului este atât de întortocheată în gândire, încât logica și realitatea nu mai au loc în rațiune….așa că, trecem repede la ofuscări și invidii, de multe ori nejustificate, indiferent cât avem sau cât ne lipsește.
„Săraca fată bogată„, de exemplu….invidiată de moarte din cauza vieții ei perfecte….care, cel puțin din avion așa se vede. Cu machiajul ei perfect, cu chipul ei perfect, cu buzele ei perfecte, cu mașina ei perfectă, cu rochiile ei perfecte, cu iubitul ei perfect, cu viața ei perfectă, cu toate alea ale ei perfecte…. care, dacă așa le vezi tu, nu înseamnă că sunt neapărat…perfecte.
Concret vorbind, săraca fată bogată pe care tocmai o vezi manevrând nu’ș ce auto, îmbrăcată în țoale de nu’ș ce brand și pe care o invidiezi, urând-o cu patimă și aruncându-i săgeți otrăvitoare, dorindu-ți să intre cu mașina în stâlp sau să o părăsească iubitul celebru cu care se tot afișează….este posibil să trăiască niște drame care ție nici să nu îți treacă prin cap!
Stai, că nu îi iau apărarea….ziceam și eu, așa, ipotetic vorbind!
Păi, ipotetic vorbind, nu există viață perfectă, iar cea pe care o afișează „săraca fată bogată” ar putea fi doar un afiș cu cristale …care, de fapt sunt doar niște paiete răsuflate. Gențile ei brand-uite, pe care și le poartă cu ostentație spânzurate pe antebraț, s-ar putea să fie false, că doar nu ești expertă în brand-uri ca să știi sigur că sunt veritabile!
Săraca fată bogată, ar putea fi, de fapt o simplă întreținută de un bărbat cu bani, cu ceva ani în plus puși teanc peste ai ei, dar și cu gelozii, manii sau metehne. Crezi că are prea multă libertate?? Cât de lung crezi că este „lanțul” unei femei întreținute? Câte crize de gelozie crezi că este nevoită să suporte, amenințări cu tăierea bugetului sau alte pedepse? Invidiaz-o dacă vrei neapărat….dar nu-ți dori să-ți împletești viața cu lacrimi plătite scump, cu frustrările de a nu avea libertate, în schimbul unui lux de a avea, impropriu zis…. „de toate”!
Ipotetic vorbind, nu există om fără probleme, așa că, „săraca fată bogată” s-ar putea să sufere de cine știe ce boli: pietre la rinichi, la fiere, palpitații la inimioară, afte, herpes, supraponderabilitate, suspiciuni, nerezonabilitate, stres, bulimie, anxietate, depresie, mania persecuției, paranoia, lăcomie, insomii, avariție….ce, astea nu-s tot boli? Poate chiar stă prost cu nervii și are geanta aia scumpă plină de pastile de nervi sau de cap…. Stai să vezi cum face atunci când se enervează!….spume la gură în timp ce trântește ușa!
Ipotetic vorbind, „săraca fată bogată” poate avea o grămadă de fobii, toate adunate pe capul ei: frica de a nu fi atacată, furată, mințită, păcălită, înșelată, trădată, bârfită, sau de a trece nebăgată în seamă….adică, un fel de teamă de anonimat. Doar de ce crezi că se dau atâta în spectacol și fac circ unii cu bani? Vor să ajungă vedete. Anonimatul îi sperie, iar penibilul îi atrage ca un magnet…..și tu te credeai ridicolă pentru că îți era teamă de lift??….
Nu mai vorbesc de terapiile anti-de toate, obsesia de a arăta bine, mersul obsesivo-compulsiv la sală sau la masaj, spa sau doar shopping, maniile de a mânca la restaurant, de a vorbi la telefon, de a se plimba cu taxiurile, de a pierde vremea bârfind sau de a fi văzute în diverse locuri ori în compania anumitor persoane….adică tot felul de penibilități cărora le acordă o atenție mult prea mare.
Ipotetic vorbind, dacă „săraca fată bogată” se afișează cu unul tot cu bani sau dacă sunt deja împreună de câțiva ani, asta nu înseamnă că vor și rămâne împreună….stai să vezi ce drame trăiesc când sunt părăsite sau atunci când descoperă că iubiții mai aveau și multe alte preferințe, în afară de ele…. Lacrimi de crocodil varsă și dau pe afară lacuri de acumulare a ofuscărilor! Dar, mai tare decât atât este atunci când el trăiește din banii ei, pe care îi flituie cu altele. Sau atunci când el îi cheltuie ei banii pe păcănele și alte jocuri de noroc (mă rog, mai mult de nenoroc)…oooooh, spectacol cu artificii și dansuri în jurul focului!
Ipotetic vorbind, „săraca fată bogată” ar putea avea și copii… Să le vezi cum își mănâncă unghiile de nervi după ce și le bagă adânc în gât, atunci când trebuie să organizeze petreceri de ziua copilului că deh, trebuie să cheltuiască o căruță de bani pentru impresia artistică. Doar la petrecere nu vin doar copii, ci și părinții cu fițe și doar n-o să ne „facem” de râs cu o petrecere de doi bani….Mai precis, dacă nu suntem de fală, atunci să ne dăm în spectacol!
Să nu crezi că nasul pe sus are vreo legătură prea mare cu educația, bunul simț sau caracterul…unii pur și simplu nu știu ce să cumpere. În definitiv, ce mi se vede de la o poștă? Caracterul sau…beemveul?
Ar mai fi ipostaza penibilă și ofuscată în care se găsesc atunci când nu le reușește vreo operație estetică și mai fac încă vreo trei, patru astfel de operații ca să corijeze ce nu le-a reușit….apoi devin de plastic și scârțâitoare. Sau, varianta în care după „abracadabra au dispărut șuncile” se îngrașă la loc rapid și li se pare că au cheltuit banii degeaba.
Fie că sunt tinere sau bătrâne, orgoliile și fițele unor astfel de femei cu bani sunt invers proporționale cu inteligența. Poate că sunt direct proporționale cu averea, nu știu ce să zic….dar, nu le mai invidiați! Chiar nu aveți de ce! Cele mai multe se plâng de faptul că și-au pierdut sănătatea din cauza banilor. Sigur vreți să ajungeți ca ele??
Mi-ar plăcea să știu că unii au pentru că muncesc pentru bani, dar și că găsesc modalitatea de a păstra un echilibru între avariție și decență sau între opulență și bun simț.