E vară. Plină vară.
După ce ne-am văitat toată iarna pentru că este prea frig și toată primăvara pentru că a plouat prea mult, în sfârșit a venit vremea să ne plângem pentru că este ….prea cald!
Așa că, toată lumea este în căutarea umbrei, acolo unde trebuie să fie cel mai răcoare, evident, cu excepția aerului condiționat, care ne arde la… buzunare.
Umbra… Mult căutată de cei care fug de soare….despre ea se pot spune multe.
În timp ce unii aleargă după umbră, alții stau cu bună știință într-un con de umbră….
Unii au ziua umbrită de alții, sau nori negri le umbresc gândurile…
Alții pur și simplu doar….fac umbră! Măcar de i-ar lăsa pe alții să se odihnească la umbra lor….
Unii sunt atât de sperioși, încât se tem până și de umbra lor….poate au făcut ei ceva, că și frica asta are sursele ei, deși nu este reală!
Alții sunt sau ajung ca niște umbre….numai ei știu din ce motive și nu de bine!
Câteodată, pe unii îi lăsăm în umbră. Adică îi eclipsăm.
Există chiar și o plantă care se numește „umbra-iepurelui”, un asparagus.
Câte unii au pe urmele lor niște ochi din umbră….dar nu vreau să fiu în pielea lor!
Pe unii îi urmăresc umbrele trecutului….ce-o fi pe urmele lor, numai ei știu, deși n-ar vrea!
Eu cred că cel care te iubește cu adevărat îți cedează ție umbra lui….să îți fie ție bine, iar el…vede el cum se descurcă!
Dacă stau bine și mă gândesc, unii sunt la fel ca umbra în viața ta: îi vezi doar când este soare! În rest, stau și ei la… umbră!
Unii au debitat și faptul că umbra ar fi un defect! Doamne, mă bucur că sunt defectă! Cât am umbră, încă-i bine!
Apoi, ar mai fi de pomenit cei care te ajută din umbră, binefăcători pe care nu îi poți uita toată viața pentru că te-au scos din belele și apoi s-au retras în umbra din care au apărut…. Cred că avem cu toții măcar un exemplu.
Dar, stați că există chiar un concept despre ….umbră!
Serios! Carl Gustave Jung vorbește în teoriile lui despre o umbră individuală, dar și despre o umbră colectivă. Să fie ceva între „egoism” și „spirit de turmă”?….
Ne sfătuiește să ne investigăm umbra și asta pentru fericirea noastră întrucât noi suntem creatorii umbrei. Eh, aici chiar a nimerit-o!
Alții spun că, dimpotrivă….nici măcar umbra nu ne aparține, fiind doar o plăsmuire a imaginației noastre, o proiecție a nemulțumirilor, neîmplinirilor sau a părții umbrite a omului….bla…bla…bla…. Nu îi luați în seamă. Umbra-i umbră până și noaptea!
Se știe că nimeni nu poate scăpa de propria umbră….și nici nu putem sări peste propria umbră…..dar, ce-ar fi omul fără umbra lui?….
Umbra asta…până și trubadurii au cântat-o. Vă mai aduceți aminte de minunatul cântecel „La umbra nucului bătrân”?….
Serios vorbind, însă, până și poeții au elogiat-o.
„Te rog pe tine umbră să redevii ființă….” scria Adrian Păunescu și apoi cânta Nicu Alifantis.
Apoi, avem „Umbrele” lui Bacovia sau Macedonski și nu numai.
Apoi, să ne aducem aminte de „Umbra lui Mircea. La Cozia” a lui Grigore Alexandrescu, ale cărei versuri „Sărutare, umbră veche” folclorul popular le-a transformat în „Salutare, umbră veche„, că deh….românul s-a născut poet și unde nu știe, improvizează!
Nu în ultimul rând, dacă-i vară, atunci este și umbră. La umbră poți lenevi, poți savura o limonadă, poți citi o carte.
Dar, să privim lucrurile și din altă perspectivă, mai realistă: dacă te uiți în jur și îți vezi umbra, înseamnă că deasupra capului tău este și un Soare…
Sau, poate „deasupra” ta există o persoană mult mai „mare” decât tine, pentru ca tu să poți sta confortabil….la umbră!