Undeva, în lumea asta cu bune și cu rele, trăia o familie de oameni normali, căsătoriți de mai bine de douăzecișicinci de ani. Aveau un trai decent, se înțelegeau așa cum se înțeleg multe cupluri căsătorite, adică mai cu bune, mai cu certuri mici, mai cu reproșuri, dar toate în limita respectului pe care și-l purtau reciproc. Se sprijineau unul pe celălalt și, oricât s-ar fi enervat niciunul dintre ei nu îi purta ranchiună celuilalt iar așa zisa supărare nu ținea niciodată prea mult. Aveau și doi copii care, mai împinși de la spate, mai de bună voie se străduiseră să învețe, să muncească și să își găsească un drum în viață.
Bărbatul avea o profesie independentă din care putea obține un venit datorită căruia el și familia lui să poată duce un trai mai mult decât decent. Și, pentru că era foarte gospodar, bărbatul nu venea aproape niciodată cu mâna goală acasă. Cumpărase tot felul de obiecte mai vechi sau mai noi cu care își înfrumusețase casa și își sporise confortul, din dorința ca familiei să nu îi lipsească nimic. Iar soției lui îi îndeplinea orice dorință îi stătea în putință să o facă.
Dar, într-o seară, bărbatul se plânse că îi este puțin rău și se culcă mai devreme decât de obicei. A doua zi de dimineață, soția se trezi, coborî să pregătească micul dejun și îl așteptă să coboare, așa cum făcea mereu. Văzând că nu coboară urcă în dormitor și își găsi soțul aproape mort. Chemă salvarea dar toate încercările lor de a-l salva fură în zadar și bărbatul muri.
Femeia își jeli soțul mort, copiii își plânseră tatăl, iar a doua zi după înmormântare, când rămase în sfârșit singură, femeia încercă să pună la locul lor și ultimele lucruri împrăștiate prin casă.
Așa ajunse să găsească cheile de la mașina bărbatului și se îndreptă înspre suportul cochet de chei pe care soțul ei îl cumpărare acum trei ani, dar care, între timp se rupsese și atârna neglijent pe peretele holului.
Oftând și dându-i lacrimile, căci durerea din suflet încă sângera abundent la vederea oricărui lucru care îi aparținuse soțului, ea îngăimă printre lacrimi:
„Of, dragul meu…cum de n-ai văzut suportul rupt? Îți plăcea ca toate lucruri să fie la locul lor, frumos aranjate….”
Dar nu trecu mult și într-o dimineață, la telefon sună un curier care o anunță pe femeie că are de livrat un colet pe numele bărbatului, iar într-o oră curierul sună la ușa casei și îi înmână femeii un colet. Crezând că în coletul cu pricina este ceva legat de activitatea bărbatului, femeia nu se grăbi să îl deschidă, gândindu-se că se va ocupa de el mai pe seară. Dar, înainte de culcare își aduse aminte de colet, îl luă în brațe, îl puse pe masa din bucătărie, îl deschise și rămase mută de uimire: în colet se afla un superb suport de chei de agățat pe perete, cu modele de lemn lucrate manual, care se potrivea perfect cu mobila de pe hol, pe care soțul ei îl comandase înainte să moară.
Femeia simți cum i se înmoaie picioarele și căzu în genunchi plângând și strângând cu putere la piept suportul de chei. Părea că iubitul ei soț o auzise de dincolo de moarte și îi îndeplinise dorința, așa cum făcea ori de câte ori ea își dorea ceva. Sau îi anticipase dorința…
MORALA: câteodată primim semne pe care nu le putem interpreta. Alteori, descoperim lucruri inedite în urma trecerii celor dragi și foarte apropiați nouă în lumea de dincolo, la cele veșnice. Cineva îmi spunea odată, demult, că cei trecuți la cele veșnice văd tot ce facem noi dar nu ne pot ajuta cu nimic. Uneori simțim prezența celor plecați, alteori îi visăm. Iar câteodată, cuvintele spuse de ei când erau în viață se adeveresc sau capătă sensuri noi. Sau, poate doar înțelegem noi mai bine sensurile anumitor evenimente. Și de multe ori, de prea mult dor ce ne este de ei sperăm să îi visăm, să mai putem sta de vorbă cu ei sau doar să îi privim încă o dată, deși suntem conștienți că acest lucru nu mai este cu putință.
Nu ai simțit niciodată nevoia să întorci capul, deși erai singura persoană din încăpere?
De regulă, rămân multe cuvinte nespuse, multe lucruri neterminate sau chiar neîncepute și în rest, multă durere….și amintiri.
Și mai știu că dragostea dintre doi oameni este și ea o cheie.
