Se spune că o prințesă bălaie trăia într-un minunat palat. Avea absolut tot ce își dorea: haine de firmă, bijuterii scumpe, mașini, pardon!…..calești și trăsuri trase de cei mai frumoși cai din ținutul ei princiar, valeți, angajați, coafeză și manichiuristă personală, cosmeticiană și maseuză, slujnicuțe și, chiar și un soț. Avea până și un cont fermecat, care nu se epuiza niciodată, deși folosea cardul de credit foarte des, în drumurile ei prin această lume.
Deși avea absolut tot ce și-ar fi dorit o prințesă, avea o frustrare ….pardon, mâhnire foarte mare: nu înțelegea de ce toată lumea din jurul ei o privea cu un respect impus, toți îi zâmbeau formal la glumele ei fade, câteodată îi întorceau spatele ca să nu îi vadă cum strângeau din dinți și nimeni nu îi făcea confidențe….
Nimeni nu o privea cu admirație, nu era întâmpinată niciodată cu zâmbete din toată inima și simțea că nu este iubită. Nici măcar rudele, prietenii, sau cei de același rang princiar cu ea nu se comportau altfel. În jurul ei era o atmosferă plină de formalism superficial, cu glume seci, priviri fade si o atmosferă glaciară!
De multe ori, se închidea în camera ei și se gândea ce a făcut să merite acest tratament rece și nedrept sau ce să facă pentru a fi iubită, respectată, adorată, admirată….și toate acestea din inimă și cu sinceritate de către oamenii din jurul ei care să fie calzi și primitori cu ea! Recunoștea până și ea că este puțin mândră și arogantă, însă credea că așa cere rangul…
Așadar, își cumpără haine mai frumoase, bijuterii mai scumpe și mai opulente, își luă chiar și o caleașcă mai mare și cu mai mulți cai putere la oiște, își renovă palatul și îl auri, își schimbă look-ul și își făcu unghiile roșii…..și toate acestea în speranța că va fi remarcată și admirată, iar oamenii toți se vor uita la ea cu admirație, iubire, respect …
Și………………nimic! Nu se întâmplă absolut nimic!!!
Atunci, de supărare, prințesa noastră își schimbă hainele de firmă cu unele simple, își aruncă toate bijuteriile, își dădu jos unghiile cu gel, își șterse toate smacurile de pe față, abandonă la poarta palatului minunata ei trăsură cu tot cu cai putere și plecă să își încerce norocul în lume. Își închirie un apartament modest și își căută de muncă.
După câteva zile era angajată într-un birou unde începu să muncească pe o chenzină modestă, în condiții nu prea grozave, peste program și cu o șefă nesuferită. Avea însă niște colegi minunați, în care descoperi niște oameni fantastici, pe care începu să îi asculte atunci când aveau probleme, să îi ajute cum putea, să învețe de la ei… Muncea cot la cot cu ei și, datorită faptului că era foarte muncitoare, pricepută și cu inițiativă, în scurt timp se făcu remarcată în firmă.
Oamenii începură să o privească cu admirație, erau simpatici, făceau glume cu ea, o invitau după program să meargă cu ei la un pahar de ceva, colegele începură să îi facă confidențe, era apreciată și începură să o iubească toți! Până și șefa cea nesuferită începu să se îmblânzească, îi mări leafa și o avansă în funcție!
Wow!!!! Se gândi prințesa noastră! Așa arată, deci, iubirea, respectul, fericirea, aprecierea, prietenia ….
Abia atunci își dădu seama că, deși avusese înainte absolut tot ceea ce își dorise, singurul lucru care îți aparține cu adevărat și care se vede de la o poștă este respectul de sine, sinceritatea, omenia, bunul simț și modestia! Doar ele sunt vizibile pentru toată lumea și apreciate!
Nicio haină, bijuterie, mașină, palat sau confort nu îi adusese atâția prieteni sinceri până atunci.
Așa că, se hotărî să își schimbe modul de viață, precum și abordarea cu înțelepciune a vieții, pe care începu să o aprecieze ca pe un dar unic !
