Într-o frumoasă noapte de vară, pe fundalul unui decor mirific de lună care apunea și într-un acompaniament elegant de greieri care cântau în cor îmbrăcați în frac, gospodăria unui om a fost „vizitată” de ….niște hoți. După ce au orbecăit bine și probabil profund dezamăgiți că nu au găsit mare lucru, după ce și-au băgat mâinile unul în ochii celuilalt pe întuneric, hoții au înșfăcat nervoși o rață și au luat-o cu ei…..(lucru tragic!)
Probabil surprinși în mod inoportun de vreun hămăit de câine aflat în timpul nopții în plin exercițiu al funcțiunii, în graba lor și drept amintire a faptului că au trecut prin curtea lor, hoții le-au lăsat gospodarilor, în schimb, o geantă goală dar care păstra înăuntrul ei dovada faptului că fusese folosită la transportul bunurilor furate și în cine știe câte alte ocazii…(lucru nostim!)
Deși aveau „dovada” în grădină, gospodarii noștri au refuzat să facă plângere la poliție, motivat de faptul că….”și ce-o să se rezolve” ăsta caracteristic românilor…..(lucru enervant!)
A doua seară, însă, aceiași hoți (cu siguranță aceiași!) au venit în vizită „de lucru” la aceiași oameni gospodari…(lucru nostim!)
De data aceasta însă, le-au sustras doi iepuri dintr-o cușcă…..(lucru tragic!)
La scurt timp însă, probabil tot aceiași hoți au intrat în curtea altor vecini și au furat o bicicletă și un aparat de sudură (sau, poate povestitorul este răutăcios și ei le-au luat doar cu împrumut și le-au adus înapoi în noaptea următoare!) ….(lucru tragic!)
Extrem de revoltat, al doilea vecin păgubit a povestit dimineață, în gura mare și în plină stradă marea descoperire făcută, și anume lipsa bunurilor din gospodărie…..(lucru frustrant și tragic, în același timp!)
Primul vecin, asistând înțelegător dar păgubit și el, a povestit ce a pățit cu ceva timp în urmă….și nu o singură dată, ci de două ori, în două nopți consecutive….(lucru nostim!)
Al doilea vecin l-a întrebat pe primul dacă a făcut plângere, primul a zis că nu, apoi cel de-al doilea a zis că el merge la poliție…..(lucru bun, nici tragic, nici nostim!)
La un moment dat însă, în toiul discuției și oarecum dezmeticit, al doilea vecin a afirmat că, dacă primul vecin păgubit făcea plângere la momentul potrivit, poate acum hoții ar fi fost prinși și nu s-ar mai fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat….așa că, l-a făcut „prost… inspirat” și „fără simț civic” pe primul vecin…..(lucru nostim!)
Apoi l-a acuzat că este „inconștient”…..(lucru și mai nostim!)
Primul vecin a rămas mască față de ploaia de acuzații care cădeau asupra lui precum grindina în toiul verii sau precum boala pe capul omului sănătos în plin sezon estival și i-a răspuns primului vecin că merge și el acum la poliție să declare furturile….. (lucru bun, dar nostim!)
Al doilea vecin însă, i-a răspuns nervos că acum poate să meargă unde dorește…..și că, dacă se gândește el mai bine, mai degrabă îi face plângere vecinului pentru nepăsare și inconștiență, pentru că din cauza lui hoții au umblat liberi atâtea nopți !……(lucru tragic, dar și nostim!)…. Și că, dacă plângerea ar fi fost făcută la timpul potrivit, poate hoții ar fi fost prinși deja, iar bicicleta și aparatul lui de sudură ar fi fost la locurile lor, bine mersi!….. (lucru oarecum logic, dar nostim!)
Și-a mai urmat un pic sporovăiala…. Și, poate și acum se mai ceartă, dacă nu s-or fi împăcat!
Ei bine, dragii mei…. știu că pare că dau dintr-una într-alta, dar…..
……..vă mai aduceți aminte de povestea aceea frumoasă din copilărie, care se numea „Fata săracului cea isteață”?….. Cea în care doi țărani se certau pe un mânz despre care unul dintre ei susținea că i l-a fătat roata lui de la căruță, pe care i-o împrumutase vecinului…..vecin căruia îi fătase noaptea o iapă… iar cel cu roata revendica mânzul??….. Ei bine, exact așa erau și cei doi vecini ….
Cât de ușor credeți că a fost să îi convingă cineva să se ia amândoi de mânuțe și să se deplaseze împreună la poliție ca să declare tot ce au pe suflețelele păgubite??!……
Nu știu ce fac acum hoții și nici dacă cei doi vecini s-au împăcat. Știu doar ce ar fi trebuit să facă oricine ar fi în situația lor….
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Tragică în felul ei, dar cu accente nostime pe alocuri….și asta nu pentru că hoții au vreo urmă de nostimadă în ei, ci pentru că este oarecum nostim faptul că ei știu foarte bine că noi, ăștia furați nu vom mișca niciun degețel împotriva lor!
Morala:
Hoțul neprins, nu numai că nu este negustor cinstit, dar se mai și întoarce la furat în același loc……și nu numai o singură dată, ci de fiecare dată când găsește ușa descuiată și știe că i-a rămas ceva nefurat, de parcă suferă de amnezie secvențială…..
Și, mai mult decât atât, el se bucură și de ospitalitatea vecinilor! Sau, poate dorește doar să verifice dacă sunt bine, sănătoși ….apoi pleacă bucuros călare pe bicicletă, să facă o mică plimbare!
În final, serios vorbind, dacă tot sunteți persoane vătămate în urma unei infracțiuni, măcar duceți-vă și plângeți-vă cui are „cătarea” să vă asculte, pentru că plânsul unul pe umărul celuilalt nu vă aduce înapoi nici rațele și nici iepurii călare pe bicicleta vecinului!!…..
Sau, puteți să îi lăsați pe hoți să zburde nestingheriți….la urma urmei, așa cum zicea și Valeriu Butulescu:
„Oare ce drepturi au oamenii cinstiţi să se amestece în treburile interne ale hoţilor?”
