Niciun compliment nu rămâne

La o femeie, bărbații sunt atrași atât de partea ei fragilă, cât și de cea puternică. În timp ce partea fragilă a unei femei este considerată de bărbați a fi irezistibilă, latura puternică este considerată a fi atrăgătoare.

Ambele laturi ale unei femei sunt considerate a fi ispititoare, dar și un pic misterioase. Iar între acestea, se află femeia. Cu bune, cu rele, cu respingeri, cu „fugi de-aici” sau cu …”vino-ncoace”!

Este posibil ca toate acestea să facă parte din misterul ei. Și poate tocmai de aici vine expresia: „Fereștete de fragilitatea unei femei. Cu na cu care te mângâie te poate și înlătura.”

Dar, atunci când sunt atrași de o femeie, bărbaților le place sau doar adoptă drept tactică, să facă nu doar avansuri, ci și complimente. Să își manifeste în diverse moduri felul în care le place o femeie: flori, bomboane, ciocolată, invitații, mesaje, mici cadouri, cuvinte frumoase, pânda la locul faptei, serenade (glumesc, greu de crezut!)….

Dar, sunt femei care refuză să primească un compliment din partea unui bărbat. Îl resping, se uită urât la el, îl dau cu capul de pereți și îi dau și cu geanta în cap. Recunoașteți, toate, dar absolut toate am fost tentate sau chiar am procedat așa, atunci când am primit un biet compliment din partea unui bărbat. Ne-am simțit „jignite” de fluieratul admirativ al unui bărbat, de claxonul unei mașini sau de invitația unui bărbat de a ne însoți la drum ori de a merge „să sorbim” o biată cafeluță. Poate unii dintre ei erau doar „la agățat”, fără absolut nicio urmă de intenție serioasă….dar nu despre ei vreau să vorbesc.

Mă refer la banala situație în care întâlnești un bărbat, el îți dă de înțeles că te place, îți aduce o cutie de bomboane, apoi o floare, apoi îți propune mai în glumă mai în serios să ieșiți undeva, poate la o cafea, poate la un ceai, poate la o salată, poate la o masă la restaurant.

La vremea respectivă, niciuna dintre noi nu a înțeles că bărbații se nasc „vânători„, „războinici” și „cuceritori„! Gândiți-vă logic: dacă nu ne-ar cuceri bărbații, cu inițiativa lor, cine ar mai perpetua specia în timp util? Poate flirtul începe cu o ocheadă aruncată de femeie, cu un zâmbet aparent nevinovat, dar invitația trebuie, dat trebuie neapărat și subliniat să vină din partea bărbatului, că așa „se cade” în societatea asta care ne-a creat pudice….cel puțin pe unele dintre femei.

 Câte dintre femei fac primul pas într-o relație? Câte femei îi trimit un mesaj unui bărbat din anturajul lor prin care îl invită la o cafea? Așa, pur și simplu…. Câte femei se duc direct la un bărbat pe care îl văd pentru prima oară și îi spun că îl plac? Doamne ferește! Cum să facem așa ceva? Ce, suntem femei ușoare?? Câte femei își cer partenerul de soț? Neh, așteptăm să fim invitate, curtate, plimbate, ținute de mână, alintate, vrem să fim vrăjite, ne lăsăm prostite, vrem să auzim apoi cuvinte frumoase, vorbe mari, cereri în căsătorie, cu prințul coborât de pe cal și îngenunchiat în fața noastră, cu mâinile tremurânde și gâtuit de emoție, în timp ce scapă de trei ori din mână un ditamai inelul cu diamante înghesuit cu greu într-o cutiuță legată cu fundiță roșie!

Apoi, prințesa vrea să fie dusă cu o limuzină cu mulți cai-putere înhămați, într-un castel cu piscină de cleștar, iar dacă prințul nu are castel, nu-i bun! După care prințesa începe să se transforme într-o scorpie nemulțumită de prestațiile prințului, de ceștile de cafea care au marginea aurită mult prea subțire pentru gusturile ei rafinate și de piscina de cleștar care nu mai are culoarea apei așa cum era la început. Și apele încep să se tulbure….iar frunzele căzute în piscină să prindă un iz de mucegai!

Dar, ce te faci dacă îi refuzi pe toți și strâmbi din nas la văzul tuturor prinților care îți dau târcoale în tinerețe sau la auzul citirii „declarațiilor lor de avere”, apoi ajungi la o vârstă la care oglinda te anunță că nu mai ești cea mai frumoasă din țară și, dacă ar fi să fie sinceră, nici n-ai fost vreodată! Nici cea mai deșteaptă. Îți declara toate astea ca să nu faci crize de isterie și să n-o spargi, dar acum nici măcar ei nu-i mai pasă de crizele tale răsuflate….Ai fost doar cea mai mofturoasă femeie care a considerat că niciun bărbat nu este destul de bun pentru ea.

femeie in statie

Iar acum, la treizeci sau patruzeci de ani trecuți prin viața ta goală și searbădă, prin care ai trecut semeață și strâmbând din năsucul tău rafinat, îi întâlnești pe stradă, în mall, la film sau prin parc pe toți prinții care aspiraseră cândva la statutul de „cuceritor” al prețioasei tale….inimi. Dar, ce să vezi? Ei au soții la braț și copii pe biciclete. Și asta pentru că au găsit o femeie care să vadă și intenții mai puțin dubioase dincolo de un amărât „fato, îmi placi” ….. Iar tu? Plimbi doar un „prețios” bichon maltez în lesă. Este frumos, pufos, drăgălaș și drăgăstos, îți ține de urât…..dar nu te sfătuiește, nu îți șterge lacrimile, nu te învelește noaptea, nu te duce în concedii, nu-ți face cadouri, nu râde cu tine, nu repară obiecte prin casă….

Ce faci atunci când vine o vreme în care tot ceea ce îți trebuie este o vorbă, suflarea caldă a cuiva lângă tine, ideea că vine seara acasă….sau simpla certitudine a prezenței lui, mai mult sau mai puțin „prinț”?

Vine o vreme când chiar și o grimasă, o tachinare, o bolboroseală cu ochii dați peste cap, o replică zeflemitoare, o critică nevinovată, o bodogăneală din partea celui de lângă tine ar fi de preferat în locul liniștitii singurătății, în care țiuitul urechilor tale este întrerupt doar de lătratul bichonului sau mieunatul pisicii…..sau de scârțaitul unei uși pe care n-are cine s-o ungă.

Este adevărat, dacă au intenții vizibil deplasate sau sunt insistenți într-un mod deranjant, atunci aveți dreptul să îi refuzați cum doriți, dar, dacă doar primiți un biet compliment sau o amărâtă de invitație la o cafea și nu vă place bărbatul care v-a invitat pentru că nu vezi tu sclipiciul momentului sau scânteia apropierii, atunci mulțumiți-le și refuzați-i civilizat, cu sau fără zâmbet ori explicație și-apoi întoarceți-le liniștite frumosul vostru spate….

Nu zice nimeni să spui „da” oricui, tot timpul și oricum, dar, mai uită-te și în ochii lui înainte să îl pocnești cu sete cu poșeta peste gură….

Însă, țineți minte un singur lucru cert: odată cu trecerea timpului complimentele se vor rări iar capetele pe care le veți întoarce se vor împuțina…și asta direct proporțional cu propria singurătate!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.