Mi-e sete de calm, de frumos, de normal…..de echilibru.
Mi-e sete de multe….
De oameni care știu să asculte, mai des decât cei care vorbesc fără să spună nimic.
De bărbați care salută femeile cu „sărut mâna”.
De copii care aleargă râzând în picioarele goale prin băltoace, fără tablete și telefoane în mână.
De femei care se îmbracă în rochii, dar nu se fardează excesiv.
De oameni care privesc cerul cu admirație, mai des decât își admiră unii mașina.
De persoane străine care îmi zâmbesc fără motiv.
De răspunsuri la „bună dimineața”, mai multe decât privirile invidioase, înțepătoare sau posace.
De oameni care recunosc faptul că au greșit și își cer scuze cu sinceritate, mai des decât de cei care arată cu degetul.
De urări de „o seară frumoasă”, mai dese decât înjurăturile în trafic.
De oameni care te povățuiesc mai des decât te bârfesc alții.
De tineri care se plimbă de mână mai des decât cei care au un telefon în prelungirea mâinii.
De oameni care citesc din când în când câte o carte mai des decât privesc unii televizorul.
De adevăruri care ustură, dar vindecă răni lăsate în urmă de falsități.
De oameni care știu să încurajeze, mai des decât îți omoară unii visurile, principiile, idealurile și dorințele.
De cei care știu, vor și mai pot să se bucure de viață și care îi bucură și pe cei din jurul lor, mai des decât cei care te doboară cu aroganța.
De oameni care vor să cunoască, nu doar să știe cu titlu de bârfă.
De povești pentru copii, nu doar de discuțiile sterile ale adulților.
De oameni care îți împărtășesc din experiența lor mai des decât vor unii să te exploateze.
De cei care nu au sloganuri, dar au principii sănătoase de viață, prin comparație cu cei care impun fără motiv.
De oameni care își respectă cuvântul dat, dar care nu își dau cuvântul decât dacă știu că îl pot respecta.
De oameni care știu să spună „te rog” și „mulțumesc” fără să considere că sinceritatea este o slăbiciune.
De drumuri grele, lungi și anevoioase dar fără piedici puse de semeni….ci de natură, Dumnezeu sau întâmplare, drumuri pe care le poți parcurge până la capăt cu ambiție, curaj, determinare și multă muncă, adică cinstit.
De femei care nu au uitat că sunt femei și de bărbați care știu de ce sunt bărbați.
Mi-e sete să aud întrebări, nu doar afirmații și concluzii în afara discuției și a logicii.
Mi-e sete de îndoieli care pot fi răsturnate, de minuni care pot fi dovedite, de cuvinte care pot fi spuse, de realități care pot fi arătate…decât de informații pe care nu le poți verifica, dar trebuie să le asimilezi ca atare.
Mi-e sete să văd și oameni, nu doar persoane…
Mi-e sete de mor….așa cum pământului îi este sete de apă, după o vară lungă și secetoasă….
