Mi-e dor să fiu copil….
Să plâng atunci când cad, fără să mă uit în jur de teamă că am fost văzută….
Să râd din orice, fără să fiu criticată…..
Să mă bucur de toate, fără să fiu judecată…..
Să fiu fericită, fără să fiu invidiată….
Să zâmbesc din toată inima oricui, fără să fiu circumspectă…
Să mănânc cu poftă o înghețată, fără să mă gândesc la siluetă….
Să merg la furat cireșe, fără să fiu pedepsită….
Să calc în băltoace, fără să mă tem că îmi stric pantofii cei noi….
Să dansez în ploaie, fără să îmi pese că mi se strică machiajul….
Să dorm toate orele nopții, fără să mă gândesc la probleme….
Să mai pierd câte o noapte citind o carte bună, fără să îmi pese de ochii înroșiti de a doua zi…..
Să mă bălăcesc în mare până mi se încrețesc degetele, fără să mă tem de riduri…
Să iubesc necondiționat, fără să cer reciprocitate….
Să visez cu ochii deschiși sub dudul bunicilor, fără să îmi pese de realitate….
Să păzesc în ușa cuptorului pâinea caldă a bunicii și plăcintele ei cu brânză ……
Să îmi fac în fiecare zi prieteni, fără să mă gândesc că mă vor trăda vreodată…..
Să mă pot strâmba oricând, fără să îmi pese de păreri….
Să alerg după visuri, fără să îmi pese de bârfe….
Să mă pot juca „de-a v-ați ascunselea” atunci când vreau să fug de probleme….
Să îmi pot colora viața în fiecare zi cu altă culoare, dar să fie și un pic de roz….
Dar, pentru că nu mai pot face nimic din toate aceste lucruri, iar codițe și fundițe nu mai pot purta, am ales să păstrez un gând copilăresc, o fire copilăroasă, un zâmbet ștrengăresc și un suflet de copil!
