Lumea

Ne învârtim în cerc, ne trăim viețile iscodind și căutând mai mult răspunsuri în loc să fim curioși să căutăm întrebări. Alteori întrebăm, dar nu așteptăm răspunsuri sau suntem nemulțumiți pentru că nu am primit răspunsurile pe care le așteptam de la viață sau de la ceilalți. Și asta se întâmplă pentru că nu am ales să punem întrebările potrivite.

Întrebăm mult și eronat, credem puțin, facem infim în raport cu ceea ce ar trebui și îl purtăm în noi pe „de ce…” în toate variantele lui posibile. Trăim în lumea „de ce”-urilor: „de ce eu?”….”de ce mie?”…..”de ce acum?”….

Cele mai multe întrebări la care ne gândim încep cu „de ce?”, inclusiv atunci când avem nevoie să punem puțin timp între noi și o altă întrebare la care evităm să răspundem și întrebăm, la rândul nostru. Nimic rău, de altfel. Totul este ca întrebările să fie adresate la momentul potrivit.

Dar, oare ce reprezintă un „de ce nu?”……și un „de ce da?” așa, în general….

Și eu m-am întrebat de multe ori „de ce?”. Nu am primit și nici nu am găsit întotdeauna răspunsul la întrebări pentru că, de multe ori, întrebarea era pur retorică. De ce nu am obținut un anumit lucru deși muncisem pentru el sau de ce am pierdut ceva deși țineam la acel lucru, de ce eu am fost cea remarcată dintr-o mare de persoane, de ce nu am putut face ceva, de ce am primit mai mult decât am cerut sau de ce nu am și eu ce au alții, sunt întrebări pe care ni le adresăm cu toții. Uneori este de vină soarta, alteori răspunsul se află în noi. De ce să fac asta și nu altceva? De ce aleg alb și nu negru? De ce stânga și nu dreapta? De ce azi și nu mâine? De ce nu?

Acum am certitudinea că, dintre toate întrebările din lume, acestea sunt cele mai importante. Existențiale, veți întreba? Poate da, poate nu. Dar, faptul că te frământă o întrebare de genul „de ce da?” sau „de ce nu?” poate fi o dovadă că îți cauți răspunsuri și nu scuze! Am nevoie de un motiv pentru a înțelege o alegere făcută de cineva. Am nevoie de un motiv ca să înțeleg o întâmplare din viața mea. Este calea de a ști unde am greșit sau de a alege atunci când nu mă pot hotărî încotro să o iau sau ce anume să aleg.

Deseori, „de ce nu” și „de ce da” se află într-o balanță, ele fiind la antipozii alegerilor noastre. De cele mai multe ori, acestea fac diferența. Alegerea uneia dintre ele este însăși diferența în sine.

Psihologii vorbesc despre „înțelegerea sinelui”, a subconștientului, a unei vieți interioare și, implicit a unor tipare din care eu, omul, nu pot ieși uneori… Un fel de „deja vu” al vieții mele, un gest sau un fel repetitiv de a mă comporta la infinit sau de a reacționa mereu la fel în situații identice. Unii îl aleg mereu pe „de ce” iar alții pe „de ce nu”.

Toată șmecheria este să știi pe care dintre întrebări să o scoți din pălărie. Și când.

De câte ori nu ai ales o cale mai puțin convențională pentru tine sau de câte ori nu te-ai apucat să faci un lucru care, la prima vedere părea nebunesc? De câte ori ți-a venit o idee trăznită și te-ai întrebat amuzat sau încrezător „de ce nu?” Deja ți-ai asumat niște riscuri alegând așa și deja le-ai conștientizat întrebându-te. Cum poți afla dacă alegerea pe care ai făcut-o este bună? Încercând. De ce nu?

Haideți să vedem și care este diferența dintre ele, dar și importanța lor. Să facem un scenariu: ești nemulțumit de viata ta sau de locul tău de muncă. Ți se oferă oportunitatea de a schimba ceva, orice. Să zicem că locul de muncă. Apare o ofertă a cuiva, omul este necunoscut dar pare de încredere, oferta pare în regulă, tu pari interesat.

Dacă te întrebi „de ce să fac asta?” înseamnă că nu ai curajul să schimbi ceva în viața ta. Sau îți dorești schimbarea, dar te sperie necunoscutul, nesiguranța. Și acest lucru generează un alt șir de întrebări, toate în timp ce te plafonezi semi paralizat de frica unei nereușite. Cauți scuze, uiți motivele pentru care îți trecuse prin cap ideea unei schimbări și, dacă stai bine să te gândești, nici nu vrei cu adevărat să ieși din globul tău de cristal în care te-ai obișnuit să trăiești cu bune și cu rele. Și îți este greu să scapi de ideile preconcepute, de genul: de ce să mai încerc pentru că am mai eșuat o dată, ce se poate întâmpla diferit de data aceasta, de ce să mai am pe cineva în viața mea pentru că toată lumea este la fel, de ce să mai întreb pentru că nu voi primi răspunsuri, de ce să îmi mai doresc ceva pentru că, oricum nu se va întâmpla….

Dacă te întrebi „de ce nu?”, deja ești hotărât să și faci ceva în susținerea ideii tale de schimbare, adică atitudinea face totul. Acum ți-ai asumat și riscuri în timp ce făceai alegerea. Ți-ai asumat alegerea. Ai făcut încrezător primul pas spre schimbare. Dorința ta este în concordanță cu hotărârea iar tu ești gata pentru încercarea sau aventura vieții tale. Să nu te miri dacă reușești, pentru că o parte din treabă o face mintea, adică cea care te va ține ocupat să reușești, în timp ce îți va imprima mișcarea necesară pentru a găsi calea, direcția, energia, și voința pentru a reuși!

Alegerea celei mai potrivite întrebări nu este imprudență, este doar îndrăzneală! Nu este inconștiență, ci este curaj! Marile realizări se nasc din riscuri. Marile idei vin din întrebările potrivite. Nu știu cât contează un răspuns, dar o întrebare potrivită poate genera o alegere pe măsură.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here