Cum ce?….Relația, pentru că despre ea este vorba!
Cum vine asta? Simplu: unii nu pot trăi doar iubind. Se plictisesc. Nu pot trăi doar cu un „te iubesc”-dimineața, un „ce mănânci?” -în mijlocul zilei și un „cum ți-a fost ziua, iubitule (iubito)?” -seara. Eventual o seară încheiată unul în brațele celuilalt…
Neh!….plictisitor! „Noi” nu suntem ca „ăilalți”, care se iubesc și se străduiesc să își păstreze relația la un nivel decent, cu vorba bună și dorința de a ne iubi până la adânci bătrâneți. Asta fac doar fraierii…
„Noi” suntem „altfel”….”noi” fiind o figură de stil, iar „altfel” fiind sinonim cu „minte zdruncinată”!….
Am întâlnit un specimen de femeie care mergea pe principiul „tensionării relației„. Am încremenit atunci când am auzit și am întrebat cum vine asta, dar, mai ales, de ce naiba aș tensiona o relație care merge? Mi-a răspuns zâmbind nonșalant:
„Ca să avem ce detensiona. Detensionările sunt foarte bune într-o relație”….mi-a făcut ea galeș cu ochiul.
Zăăăău??…..ăăăăăă, la ce, mă rog? Tulai, Doamne!!……
Păi, bine, dar dacă relația merge, de ce să o tensionez ca să am ce detensiona? N-are logică, soro!….Și-apoi, ce este relația mea? Sârmă??…. Înțeleg să trag de ea ca să meargă, dacă simt că merită efortul (relația, evident!), dar s-o tensionez?? La naiba, poate trăiesc eu într-o altă lume!
Asta pare să fie un fel de „dragoste cu năbădăi” sau „bate-mă că n-am motiv de plâns”, ori „hai să ne certăm ca să avem de ce să ne împăcăm” sau „mai trage-mi câte o scatoacă să am de ce mă enerva” ori, pur și simplu unii n-au niciun fel de legătură cu normalitatea…
Un joc tâmpit de-a „călăul” și „victima”, în care victima, săraca, habar n-are că stă la dispoziția călăului-nebun sau a căpcăunului scăpat de la circ…. Un joc stupid în care stă prins de bună voie, fără să aibe habar cum arată viața de cuplu „de dincolo” de fanteziile unui nebun pe care crede că îl iubește!
Câtă risipă de energie, timp, nervi, sentimente, zile, memorie, imaginație pentru scenariile de ceartă….ca să ții minte dacă azi este ziua în care trebuie să tensionez relația sau să o detensionez?
Într-un mod ironic, mă întreb ce s-ar întâmpla dacă celălalt se va sătura de atâtea certuri și reproșuri, la un moment dat și se hotărăște să își ia lumea în cap? Adică, mai bine singur și în liniște decât împreună cu un nebun!
Surioară, dacă vrei senzații tari încearcă un bungee jumping, aruncă-te cu parașuta din avion, dă-te cu tiroliana, fă rafting, surfing, slalom printre rechini, zboară cu deltaplanul sau cu parapanta, apucă-te de alpinism pe gheață, mută-te într-un castel bântuit de fantome, încearcă o aventură amoroasă cu vecina care mi-este și prietenă bună ca să vezi dacă vă prind….orice, dar nu pe nervii mei și nu în cadrul relației noastre!
Pe mine lasă-mă să mă plictisesc într-o relație în care râdem când suntem împreună, ne plac aceleași feluri de mâncare, ne ciondănim doar în glumă, facem mișto de slăbiciunile noastre, ne zâmbim când ne trezim din somn, ne „batem” pe ultima bomboană din cutie, râdem de aceleași glume, ne ținem de mână pe stradă, ne bucurăm ca doi copii atunci când facem planuri de vacanță, ne învelim unul pe altul noaptea, ne sunăm în timpul zilei dacă simțim nevoia să ne spunem că ne este dor, simțim gustul vinului doar dacă îl savurăm dintr-un singur pahar….de-astea pământene, „fraiereștene”….
Cred că cineva a lăsat poarta descuiată la grădină….sau gardul este prea mic și, deci, mult prea ușor de sărit….
