Deși psihologia ca știință a ajuns recent să numească a fi „introvertit” și „extrovertit” ca două tipuri de personalitate, viața socială încă aruncă presiuni asupra indivizilor, forțându-i să se adapteze unui tipar închis, de masă. Această presiune socială, din nefericire creează probleme de ordin psihologic precum anxietatea socială, frica și complexul de inferioritate.
Unde este greșeala și cine o face?
Dacă e să luăm definiția cuvântului „personalitate” din DEX, observăm că personalitatea este un „ansamblu de însușiri stabile ce caracterizează mental și comportamental o persoană; felul propriu de a fi al cuiva”.
Atunci când cineva preferă să-și petreacă timpul mai mult singur, când are nevoie de zile lungi pentru a se odihni și deține o introspecție mai profundă, nu are cum să fie o problemă comportamentală sau psihologică din moment ce însingurarea și introspecția îi definesc principiile și individualitatea.
În același mod, o persoană care preferă să fie înconjurată de mai multe persoane și își definește caracterul prin raportare constantă la alții, nu are nimic deficitar, ci din contră, acest mod de viață construiește caracterul persoanei respective.
Greșeala este faptul că nu există în societate o înțelegere a individualității, un respect pentru modul fiecăruia de a trăi fără a interveni agresiv și încercarea constantă a societății de a corecta ceva ce de fapt nu trebuie corectat.
Această greșeală este reprodusă la nesfârșit de entitățile ce dețin o anumită autoritate față de un individ, încă din copilărie:
Părinții – educați și ei într-un stil exagerat de social, în care au fost forțați să socializeze cu colegii de muncă, cu prieteni, cu șefi ș.a.m.d, ei trăiesc cu ideea greșită că un copil trebuie să se joace cu alți copii, mai mereu. Mulți copii care au o personalitate introvertită, de exemplu preferă să stea în casă și să asculte muzică sau să citească, cu foarte puțină interacțiune socială. Dacă sunt forțați să socializeze în afara zonei lor de comfort, pot să apară bolnavi, obosiți peste măsură, timizi sau cu momente neașteptate de agresivitate.
Școala – ca instituție dar și ca ansamblu de profesori, învățători, etc. În școli, curriculum este construit pe munca în echipă, prezentare, exteriorizare, fără a ține cont de diferitele tipuri de personalitate ale eleviilor. Astfel încât, un elev introvertit scos la tablă poate să sufere atât de durere fizică cât și psihică pentru că este expus într-un mod autoritar și forțat. Mulți elevi introvertiți excelează la temele individuale și creative, însă acestea sunt foarte rare în curriculum și astfel un elev introvertit poate fi considerat, pe nedrept, mediocru și slab la învățătură.
Prietenii – atât în televiziune, cât și în viața de zi cu zi se promovează grupurile mari de prieteni. Pentru o persoană introvertită e de ajuns să aibă unul sau doi prieteni cu care să împărtășească o relație mai profundă, pe când o persoană extrovertită poate prefera să aibă mai mult de 5 prieteni cu care însă să nu ajungă la o relație mai profundă.
Locul de muncă – Fiind copil introvertit crescut într-un mediu de socializare forțată, ca adult s-ar putea să ai mari probleme de adaptare și de găsire a unui loc de muncă. În România, există foarte puține companii care să permită lucrul de acasă care ar fi potrivit unei persoane introvertite, și mai mult să fie plătite decent. Până și în sectorul IT care ar putea promova și permite lucrul de acasă, se face greșeala de a crea medii de muncă open office, cu sute de mici birouri înghesuite unul într-altul, fapt care pentru o persoană introvertită este un coșmar. Mai mult, acest tip de open-office-uri pot să afecteze concentrarea și intimitatea de care o persoană are nevoie pentru a munci mai eficient.
Din moment ce e perfect normal să fii introvertit, extrovertit sau o combinație între cele două, societatea ar trebui restructurată luând în seamă aceste diferențe de personalitate.
Astfel, s-ar trăi într-un mod mult mai eficient, mai aerisit și mai sănătos,și mai mult ar scădea rata de stres cu care populația României se confruntă din ce în ce mai mult.
Așa că aveți curajul să fiți cine sunteți de fapt și în același timp respectați „micile particularități” ale celor din jur.
