Eu și cu viața ne-am întâlnit întâmplator. Eu, praf de stele, iar ea, o hoașcă bătrână frumos deghizată….
O vreme m-a ținut așa, de parcă nu se hotăra exact ce vrea să facă cu mine. La un moment dat, s-a gândit să încheiem un contract.
Ce bine, am zis eu !
A spus: „Contractul e standard. Fără pariuri cu mine și ar mai fi ceva: avem o clauză obligatorie prin care contractul poate fi reziliat și unilateral, poate chiar fără termen rezonabil de preaviz….”
Ce simplu, m-am gândit eu!
I-am zis că, din partea mea să nu aștepte să reziliez eu vreodată contractul cu ea…. Părea frumoasă, sinceră și mirosea a flori de primăvară! De ce aș fi vrut să încheiem colaborarea mai devreme de termenul stabilit ?!…
Mi- a zis că îmi va oferi de toate.
Ce frumos, am gândit eu!
Și am început colaborarea. Totul a decurs binișor o vreme, exact până în ziua în care s-a întâmplat prima nenorocire….. prima dragoste încheiată prost, apoi prima persoană dragă disparută, prima trădare, prima dezamăgire, prima minciună descoperită, genul de lucruri pentru care nu te pregătește nimeni sufletește. Adică nu îți spune nimeni nici cum va fi și nici ce doctorie ai putea să iei ca să nu mai simți durerea din inimă sau golul din suflet …… Ori în ce loc de pe planetă te poți adăposti, sau la umbra cărui copac ai putea fi în siguranță.
Ce trist! …. am gândit atunci!
Am dat fuga plângând și am întrebat-o „de ce??”.
Mi-a zis senină ca o zi de vară că nu a făcut decât să își respecte obligațiile contractuale, adică să îmi ofere „de toate„.
Ce fac cu toate acestea? am întrebat-o printre suspine.
Mi-a răspuns zâmbind: învață să treci peste ele. Imaginează-ți că nu sunt decât niște băltoace! Mereu plouă…..
Apoi a adăugat sec: „citește anexa”!
Abia atunci am înțeles despre ce anume era vorba. Anexa era foarte lungă……. Îmi promisese că îmi va oferi, într-adevar de toate: și fericire, și zile senine, oameni cu sufletul frumos, și sperante, și visuri împlinite, și vise colorate, și reușite, și vacanțe…… dar și suspine, goluri în suflet, visuri ciobite, nopți cu luna plină care îți bate în geam și îți fură somnul, lungi zile triste, singurătate în doi, și nori, și îndoială, aripi frânte în zbor, dezamăgire și trădări, nedreptăți și lipsuri ……apoi prieteni sinceri, umeri pe care să plâng și buze care să îmi șteargă lacrimile, brațe care să mă protejeze, ba chiar și reveniri spectaculoase, succes și reușite atunci când totul părea pierdut ….. Apoi mi-a dat oameni minunați care au șters cu inima lor toate nedreptățile făcute de alții și îngeri care m-au călăuzit, dascăli care m-au învățat și prieteni loiali. Și, întotdeauna, a scos la iveală adevărul din mijlocul minciunilor dosite de ipocriți….
Ce încurajator!…. m-am gândit.
Iar hoașca bătrână s-a ținut de cuvânt! Nimic nu i-a scăpat…. Parcă le-a avut pe toate programate, în așa fel încât să nu scape niciuna să îmi servească….
Deși mi-aș fi dorit să sufere de amnezie și să mai sară peste unele dintre promisiunile care mi-au adus nori negri în viață, nu s-a întâmplat așa ceva.
Acum, pot spune că îi sunt recunoscătoare pentru toate experiențele prin care am trecut, deși niciodată nu ești pregătit pentru pierderi și suferință, boală sau necazuri. Dar adunând și scăzând și una peste alta puse, constat că nu îmi ies calculele prea rău.
Însă, cineva acolo Sus a avut mereu grijă de mine, iar cineva aici, jos, are grijă de mine în fiecare zi!
Întotdeauna cineva îmi zâmbește, chiar dacă nu este întotdeauna aceeași persoană…..iar dincolo de nori sau la capătul ploii, mă așteaptă un zâmbet frumos!
Mai am și acum pe undeva acel contract…..și mă bucur că este încă valabil !
