Au fost perioade în viața mea în care mi-aș fi dat ani din viață pentru câteva momente pure și simple de fericire…
Au fost momente în viață când am crezut că fericirea poate fi cumpărată și că trebuie doar să fii dispus să plătești prețul cerut pentru a fi fericit…
Au fost ani din viața mea în care am crezut că banii îți pot aduce fericirea, sau că o pot întreține, ori o pot cumpăra, sau că banii îți pot aduce în viață lucruri sau oameni care te pot face fericit…
La un moment dat, mi-am dat seama că a fost mai bine că nu am putut cumpăra fericirea dând la schimb ani din viață, pentru că aș fi plătit mult prea scump, iar acum nu m-aș mai fi putut bucura!
În timp, îți dai seama că niciunul din aceste lucruri (bani, obiecte sau oameni) nu îți aduc fericirea.
Că, oricât ai lupta să o câștigi, fericirea vine când vrea ea sau când este rânduit de undeva de Sus să vină.
Că, oricât ți-ai dori-o, ea vine într-o zi anume, prestabilită de Cineva.
Că, oricât te-ai ruga, ea vine atunci când trebuie să vină.
Că, exact atunci când nu mai speri să vină, ea apare într-un mod firesc.
Iar atunci când crezi că a venit, o poți pierde foarte repede…
În timp, înțelegi că fericirea vine doar atunci când ești pregătit să o primești.
Că fericirea poate fi o binecuvântare doar dacă nu îți bați joc de ea. Poate tocmai de aceea trebuie să fii pregătit atunci când vine. Să știi să o prețuiești, pentru că este un dar și să faci eforturi să o păstrezi, pentru că o poți pierde.
Fericirea nu vine nici chemată, nici implorată, nici somată, nici constrânsă, nici în urma vreunei incantații sau al vreunui dans în jurul focului…. Ea trebuie construită încet, pas cu pas și cu răbdare. Trebuie să o aștepți cu răbdarea unei feline și să te bucuri de ea cu sinceritatea unui câine! Pare dur, însă cam așa și este….
Nu știu câți se nasc fericiți, dar știu că noi, muritorii de rând, căutăm fericirea o bună bucată din viață, iar mulți dintre noi, atunci când o găsim, nici măcar nu o recunoaștem! Parcă umblăm prin lume legați la ochi …. Nici măcar nu știm ce este sau care este definiția ei, pentru că fiecare dintre noi o vede sau și-o imaginează în felul lui.
O căutăm în locuri în care nu o vom găsi niciodată și o cerem celor care nu ne-o vor da nicicând! Pe de altă parte, unii fac parte dintr-o specie anume: ei nu vor fi niciodată fericiți pentru că niciodată nu văd ce au, nu sunt mulțumiți de prezent și își vor dori întotdeauna ceea ce văd la alții, deși nu îi reprezintă….
Fericirea înseamnă „a fi”, nu „a avea”! Fericirea o găsim în lucruri simple…..zi de zi….trebuie doar să le vedem.
Fericirea este atunci când nu mai contează că timpul trece, important este doar că ai pe cineva lângă tine, ori te simți împlinit din alte puncte de vedere.
Fericirea înseamnă să fii recunoscător unui moment petrecut cu cineva, sau într-un anume fel, unei clipe care te înalță, unei perioade care te împlinește, unui vis realizat, unui ideal atins, unei dorințe anume….. după cum simte sau își dorește fiecare, căci pe fiecare dintre noi ne face fericit ceva anume.
Fericirea înseamnă bucurie, împlinire, mulțumire, satisfacție, veselie sau pur și simplu recunoștință, acolo unde alții văd totul exact pe dos!
Fericirea înseamnă să vezi ceea ce orbii aud, să auzi ceea ce muții văd, să simți ceea ce surzii cred și să îi recunoști gustul legat la ochi!!!
