Prima întrebare logică: despre care lucruri este vorba? Nostim, nu-i așa? Ce ar putea face amărâtele alea fără mușchi și fără pic de putere la fel ca și bărbații??
Să ridice pietre de moară? Să spargă betonul cu picamerul? Să ridice pe umeri un sac plin cu ciment? Să își ia bărbatul la spinare și să fugă cu el până la colțul străzii? Să alerge prin casă cu aragazul la spinare?
Neh! Nimic din toate astea. Și totuși, unele femei fac exact ce fac și bărbații, cu aceeași nonșalanță.
Ce anume? Am trei întrebări uzuale:
1. De ce își înșală unele femeile partenerii cu ușurință?
2. De ce unele femei beau de îi bagă sub masă pe unii dintre bărbați?
3. De ce fac unele femei crize acerbe de gelozie?
Știu. Nici mie nu îmi plac astfel de întrebări, dar părerea mea nu schimbă realitatea. Și dacă nu vorbim despre anumite lucruri, nu înseamnă că ele nu există. Și sper că ați observat și prezența cuvântului „unele”, prezent în mod repetitiv…..
Dacă aș răspunde la aceste întrebări cu „simplu, pentru că femeile sunt egale cu bărbații”, s-ar termina discuția, însă, deși este adevărată afirmația într-o oarecare măsură, răspunsul este puțin mai complicat.
Am să vă povestesc o întâmplare adevărată:
Cu foarte mulți ani în urmă, una dintre verișoarele mamei a venit în vizită și ne-a povestit că soțul ei a început să își facă un obicei din a bea câte o sticlă de bere în fiecare seară. În scurt timp, de la bere a trecut la vin și apoi la tărie. Evident, sticla era acompaniată de eternele reproșuri care s-au transformat în curând în scandaluri…. Ca să nu se mai îmbete, verișoara mamei s-a gândit că dacă îl „ajută”, sticla se va termina mai repede, el va adormi și de a doua zi …Dumnezeu cu mila. Dar, a doua zi o luau de la capăt, iar povestea dura deja de ceva vreme…. Mama mea a ascultat foarte atentă povestea și a întrebat-o scurt: „și vrei să devii și tu alcoolică??”…. S-a lăsat o tăcere grea. După câteva minute de gândire, verișoara mamei a îngăimat cu greu: „la asta nu m-am gândit”.
Zbang! Uite o fraieră sadea care s-ar fi apucat de băut dintr-o prostie. Pentru că, până și „nu-mi place, dar n-am încotro” se poate transforma lesne în obisnuință. La fel cu „ia un fum din țigara mea” care se termină cu „cumpără-mi și mie două pachete de țigări pentru mâine”.
Morala: dacă el este hotărât să devină alcoolic, să-i fie de bine. Dar ție, dacă nu îți place, ia măsuri pentru tine!
Evident, mai avem cazurile în care femeile, darorită anturajului (familie, prieteni, etc.) încep să bea și continuă pentru că le place. Așa simt mușchii lor că trăiesc. Am îndoieli foarte mari că astfel de femei vor avea vreodată leac, așa că, nu intrăm în amănunte.
Mai am o altă poveste, la fel de reală:
Acum câțiva ani, una din vecinele noastre cu care eram în relații foarte bune a venit plângând și văicărindu-se cum că soțul ei iubit și drag i-ar face ochi dulci unei alte vecine. La început l-a suspectat, apoi nebuna l-a urmărit și într-un final, l-a prins cu vecina bând cafeaua …..”de după….”. Caz clasic, de altfel….
„M-am gândit să îmi găsesc și eu unul așa, de nervi, ca să vadă și el ce simți când ești înșelat…” ne-a povestit ea plângând…apoi a continuat: „….dar m-am gândit că nu-i normal să devin o curvă din cauza lui”.
Eh, uite una care s-a trezit la timp! Dar, câte nu își pun planul inițial în aplicare? Apoi se trezesc într-o dimineață lângă un bărbat aproape sau chiar necunoscut, fiindu-le greață de ele?
Presupun că, în astfel de cazuri bărbații experimentează, în timp ce femeile se răzbună….
Veți spune că dau vina pe bărbați….nici vorbă! Invoc doar slăbiciunea noastră, a femeilor! Doar așa suntem considerate, nu-i așa?…”sexul slab”.
Ei bine, câteodată tind să cred și eu că așa este.
Problema este că și femeile au ca și bărbații aceleași necesități sau poate gândesc la fel în anumite privințe. Sau avem slăbiciuni comune. Deși, la capitolul „orgoliu” stăm cam la fel….
Și deși se spune că unii suntem de pe planeta Venus și ceilalți de pe Marte, atunci când este vorba de băutură toți suntem de pe Planeta Maimuțelor, iar când este vorba despre sex, suntem ori de pe planeta Răzbunării, ori de pe cea a simplei Curiozități.
De ce sunt geloase și femeile ?
Păi, ce mă? Noi n-avem voie? Noi nu vedem cum vă fug ochii după una sau după alta, chiar dacă n-ați ști ce să-i faceți? Pe noi nu ne „mușcă monstrul cu ochi verzi”? Verzi de ciudă ….
Să știți că gelozia este o boală unisex. Ea afectează în egală măsură populația globului, indiferent de sex, religie, cultură, bun simț, etnie, caracter, profesie sau culoare a ochilor. Nu ne trebuie mult să observăm și avem nevoie de și mai puțin timp ca să reacționăm. Și când reacționăm, o facem în funcție de caracter, bun simț, religie, etnie, cultură, profesie și…culoarea ochilor celeilalte, pe care, fie vorba între noi, ne-ar face mare plăcere să îi scoatem…
Așadar, femeile sunt asemănătoare cu bărbații în mai multe privințe decât credeau bărbații, atunci când își puneau ei la modul zeflemist întrebări de genul: „ce-o fi în capul unei femei?”
Avem tabieturi, manii, idei, spirit de aventură, nevoie de adrenalină, curiozități, dorințe, mândrie, răzbunări….sau, pur și simplu nevoie de cineva care să nu ne stârnească niciuna din toate acestea. Sau, odată stârnite, avem nevoie de cineva care să ne potolească toate acestea la un loc. De preferat ar fi să fie aceeași persoană! Iar când nu găsim reciprocitate, înțelegere, sprijin și toleranță, unele dintre noi caută mai multe persoane care, împreună să întrunească toate aceste calități…ca și bărbații, de altfel, care mereu văd una mai bună decât cea pe care o au deja, pentru simplul fapt că nu o au!
Poftim, să mai spună cineva că suntem de pe planete diferite!
