Așa cum știm cu toții și așa cum află la un moment dat orice femeie, bărbaților le face o plăcere deosebită să „meșterească” ore în șir la tot ce se cheamă „pasiuni”: roboți, grădină, instalații sau mașină. Pentru mașină, cel puțin, cred că există un adevărat cult pentru unii: o aspiră, o spală, o șterg, o polișuiesc, o mângâie, o dotează cu toate tâmpeniile, o tunează, o lustruiesc bine și la sfârșit se dau doi pași înapoi ca să o admire satisfăcuți, de zici că vor să îi facă un copil, nu alta. Dar nu, că nu suntem geloase pe mașini….poate un picuțel invidioase!
Apoi, există bărbați obsedați (în sensul bun al cuvântului) de tot ce se cheamă reparații, dereticări, amenajări, ajustări și altele de genul prin casă. Cum începe să scârțâie ceva, cum apar cu trusa de scule la subsuori, în maniera pompieristică de zici că trage să moară cineva și trebuie resuscitat de urgență cu autofiletanta sau trimmerul…
Dar, există și un anume procent dintre bărbați care n-au absolut nicio treabă cu necesitatea, urgența și existența reparațiilor casnice. Sunt case în care „mâna de bărbat” își simte prezența doar pe telecomanda de la televizor…
Însă, la casa omului știți și voi că se mai strică una, alta: o clanță, un robinet, o ușă de la dulap, de-astea, d’ale casei…..doar că, nu se strică nici ce nu vrem noi, dar nici ce vor ei. Iar tu, femeie, stăpâna casei care dă să se năruie, poate le observi înaintea lui. Și te gândești să îi spui să le repare.
Dar, stai, că trebuie să te gândești cum o faci, în ce moment și pe ce ton….adică nu înainte de masă că pe lingureaua goală nu merge treaba, nu după masă, pentru că nici cu burta plină nu merge efortul, pe ton nu prea mieros, că pari că ai avea vreo vină, dar nici răstit….în definitiv, bărbatul tău este și el un sensibil, că doar nu te-ai măritat cu o brută… Sensibil ca un crin de i se scutură petalele la auzul vorbelor răstite și ca o floare de „nu mă uita”, că nu te uită prea curând dacă tăbari cu bruschețurile pe el…
Așa că, atunci când găsești momentul potrivit, tonul, ambianța și destul curaj, că doar n-o să strice o clanță (de ușă) pacea din familie, începi mieros: „Iubi, știi tu clanța (ușa, robinetul, gaura din podea…ce-o fi)….nu crezi că ar trebui puțin reparată?” Și clipești nevinovat dând din gene.
Urmează invariabilul și contrariatul, uimitul și șocantul: „Acum??”…. Niciodată, dar niciodată nu veți auzi altceva, de genul „acum mă duc”, „azi” sau „imediat”. Never! Să nu credeți în povești.
„Când poți tu….și ai chef” îi răspunzi zâmbind și mai dai languros de trei ori din gene, deși îți vine mai degrabă să îți dai ochii peste cap bolborosind ceva. Dar, nuuuu….nu o faci, că ești o doamnă!
Așa că, semi-mulțumit mârâie un „mâine” printre dinți și își continuă activitatea intelectuală: băutul cafelei, privitul știrilor sau meșteritul la vreun hobby, uitându-se la tine pe deasupra ochelarilor…. Nu te refuză, doamne ferește! …doar este un domn și te iubește. Ești lumina ochilor lui! Aia orbitoare, ca dragostea profundă pe care ți-o poartă….
Și uite așa, trece mâine, apoi poimâine și, într-o zi socotești și îți iese că s-au împlinit fix două săptămâni …de „ieri”! Că, știți și voi paradoxul: nu orice „azi” ajunge „mâine”, dar orice „mâine” a fost „ieri”….
Ei, și te gândești să reiterezi rugămintea. Și iar cauți momentul, ziua, locul, tonul și bătaia din gene și….iar zice că „mâine”…. Dar nuuuuu, nu țipi, nu te enervezi, nu bați din picior, nu faci scandal, nu-i reproșezi, nu îl grăbești….nici măcar nu te uiți urât…doar tu ești o doamnă, iar el un sensibil ! Un crin, un alun, un salcâmpenel….al tău!
Dar, într-o dimineață frumoasă de weekend, tocmai în momentul în care el își savura cafeluța, iar tu aruncai în viitoarea ciorbă doi morcovi tocați, auzi în spatele tău:
„Nu vrei să fac azi…..treaba aia de ziceai ieri ?”
„Ieri”, ăla de acum două săptămâni, în sfârșit, a venit! Tulai, Doamne!! Ura de trei ori!! Te uiți la ciorbă și îți scapă un pârdalnic de …. „acum??”
„Da’ ce are?…..parcă te grăbeai!” te întărâtă candid.
Da, corect, dar te grăbeai acum două săptămâni… De două săptămâni robinetul picură, clanța se bălăngăne, garnitura de la nu’ș ce stă dezlipită atârnând elegant și ușa la dulap stă hâită!!
Îi explici că ești ocupată, îți răspunde că nu are legătură cu tine, că se ocupă singurel, îl întrebi dacă nu o să aibă nevoie de tine să îi dai una sau alta sau dacă pur și simplu nu va vrea doar să îi ții companie, că așa mai face uneori și zice că nu.
„Da’ ce? Când am izolat podul ai stat lângă mine?” ți-o trântește zâmbind ironic.
Îți vine să îi răspunzi că nu, dar nici nu știi cum arată podul după ce a trecut pe acolo graba Iubi, uraganul Iubițel sau vijelia Ubirică….dar, nuuuuu, nu zici nimic. Doar tu ești o doamnă, iar el este sensibil ca o păpădie….și i se scutură pufii dacă mai comentezi.
Și se apucă de treabă! Ce bine….te gândești, în sfârșit!!!! Îți vine să sari de bucurie, te uiți înspre cer cu recunoștință și …..ohm dar stai, că starea de bine nu durează foarte mult pentru că te cheamă cu un ziar sau cu o cheie. Lași totul baltă și fugi, ca să nu se enerveze dl. Goe, că este foarte simțitor. Dar, nu te întorci bine la ale tale, că iar strigă. Nu, că nu vrea să îi aduci nimic, doar te striga să vii până acolo ca să vezi „dacă este bine așa”. Dacă nu este bine, comentează….
Dacă trebuie să refacă ceva, aia ești! Dacă se dărâmă, se surpă, se crapă, nu se potrivește sau nu se prinde bine ….din cauza ta s-au întâmplat toate astea! De ce? Pentru că l-ai cicălit! Și l-ai și grăbit….și ai mai stat și lângă el ca să îl intimidezi…
Da, normal că l-ai cicălit, pentru că trebuie să vii în urma lui și să cureți, să ștergi, să ajustezi….că pe-asta a făcut-o în grabă. Doar pasiunea lui nu este să repare clanțe, să schimbe robineți sau să umple găurile cu spumă…….spumă poliuretanică, la ce v-ați gândit?
Eh, treburile nu stau chiar așa, am exagerat eu un pic. Este doar o fabulație, un produs al imaginației mele. Niciun bărbat n-ar amâna să se ocupe cu drag de treburi de-astea, d’ale casei!….
Niciun bărbat nu face așa ceva, nu-i așa, doamnelor?? Ia uitați-vă puțin prin jur și inventariați obiectele care trebuie reparate…
