D’ale casei. La mall….cu ea!

Să zicem că EA, prințesa inimii tale, iubirea secolului, constelația vieții tale, steaua ta….te roagă să o însoțești la mall ca să….știți voi. Să stea cu orele și să te enerveze cât două săptămâni de muncă în ocna nervilor și, la plecare să te „înhame” la cele treizeci și cinci virgulă șase sacoși în care numai mama nu este, iar când ajunge acasă începe să strâmbe din nas că v-ar prinde bine și un dulap nou….evident, mai mare! Vai de steaua ta….

Dar, n-am ce-ți face, tu ți-ai ales-o…. Da’, ce? Crezi că alta ar fi fost altfel? No, nu-ți face iluzii….

So, înarmat până-n dinți cu carduri, cash-uri, bănuți, biștari, albăstrei, verzișori și alți cocostârci, plus portbagajul eliberat de roata de rezervă, trusa de scule, lopada de zăpadă, cric, triunghi reflectorizant și trusa medicală, precum și alte zarzavaturi de-ale bărbaților…îți iei consoarta de mânuță și mofluz (că tu cam știi ce te așteaptă) vă îndreptați înspre locul de tortură al nervilor masculilor, adică la mall. Te îndeși rapid în niște blugi și o cămașă și, cu un aer răsuflat înșfaci cheile de la tractoreta cu remorcuță, pentru că la întrebarea „de ce nu merge X-uleasca cu tine” ai primit doar o căutătură urâtă și un sec: „io nu m-am măritat cu prietena mea”.

No, și dacă-i musai, apăi ordonați….cu cântec înainte marș înspre mall, tată….

La mall, cunoști procedura: fiecare magazin luat la rând, de-a valma, inclusiv alea cu parfumuri, de unde iese duhnind a cocotă. Degeaba îi spui tu sfios: „iubi, a mai rămas parfum în vreo sticlă ?…că, dacă mai venim de vreo două ori pe aici, o să ne pună ăștia să plătim mostrele…” Să știi că nu merge nici cu „iubi, dacă închid ochii și îți dau un avans de cinșpe minute, te găsesc după dâra de parfum…” Neh….poate să se uite toată lumea după „dâră”. Până nu încearcă măcar opt, nouă brand-uri…n-a făcut nimic. În schimb, niciodată nu cumpără nimic.

Apoi, piesa de rezistență a nervilor tăi sunt toate dughenele alea cu țoale, în care intră și stă câte o oră sau chiar două. Doamne, ce-mi plac băncuțele alea din față, pe care îi văd cu coada ochiului cum stau înșirați cel puțin doi, trei bărbați, picotind, uitându-se la ceas, la telefon, la ficuși, la pământul de la ficuși, la frunzele ficușilor, apoi la ușa de la intrare și rugându-se chiar să o prindă furând ceva, numai să o dea odată afară pe ușă! Săracii…arată de zici că sunt de la „asociația victimelor mall-urilor”!

Dar, nu toți au norocul (impropriu spus) să rămână la „locul de lăsat bărbați”…. No, unii sunt târâți cu forța înăuntru, cu replica dură și acidă „am nevoie de părerea ta!” Gata, ce mai! Ești părerea avizată a familiei. Ești „aprobatorul”, ești „oglinda”, ești „ochiul bionic”. Nu te eschiva, că nu ține… Dă din cap, aprobă și gândește-te la roboți, mașini de tăiat iarba și de făcut compost, la clești, la șurubelnițe și tot felul de alambicuri și instalații, legea lui Ohm și la toate legile lui Murphy… Las-o, că și cu tine și fără tine, tot aia-și cumpără!

Ei, și începe să se plimbe printre țoale, manechine, rafturi, umerașe, stative, vânzătoare, apoi alege „ceva”, plus „altceva” și încă un „ceva” (întotdeauna cu un număr mai mic) și se îndreaptă înspre cabina de probă. Acolo, începe să se îndese, pardon să probeze tot teancul de țoale. Nu-i vin, că le-a ales cu un număr mai mic, dar, în definitiv, pe tine de ce crezi că te-a luat cu ea? Printre altele….. Apoi, începe să iasă îmbrăcată și începe șirul de întrebări, precum mitraliera, dar foc cu foc: „îmi stă bine?”, „mă arată grasă?”, „să probez și altă culoare?”, „mă arată prea înaltă?”, „o iau pe asta?”, „în care îmi stătea mai bine?”…. Săracul de tine, de unde să mai știi?? Că de o oră tot probează, schimbă mărimi mari, culori, fuste cu pantaloni, salopete urâte peste care pune veste, pe care le dă jos și vrea cămăși care, culmea nu se potrivesc cu pantofii…

După o oră iese roșie toată la față din cabina de probă, de zici că în timpul ăsta s-a schimbat de față cu vreunul de dincolo de oglindă, strâmbă din nas și zice scurt „hai mai departe”.

Te uiți în sus, în stânga, la botul pantofilor, oriunde, numai în ochii ei nu te uiți, că îți vine să zici…. Da’ nu zici, că ești un domn…în mall! Cine știe cine te vede nervos și zice „iote-l și pe ghiolbanul ăsta…a descoperit mall-ul!”

Și intrați în următoarea dugheană cu țoale, nu contează cum o cheamă…un fel de dragonul roșu, da’ mai de fițe…. Iar acolo se repetă întreaga istorie, fără prea mari deosebiri, cu excepția faptului că, dacă ești destul de convingător, s-ar putea să își cumpere ceva. Uite, îți dau un pont: să știi că poți cere ajutorul vânzătoarei. Doar fă-i un semn discret și te va ajuta….în definitiv, interesele voastre sunt mutuale: ea are interesul să își vândă marfa, iar tu ești interesat să scurtezi chinul!

În fine, la un moment dat, ori își aduce aminte că văzuse ceva mai frumos în altă parte și vrea să vă întoarceți, ori cumpără pur și simplu niște „ceva”-uri…oricum, peste o săptămână sau două se va repeta întreg chinul.

Și, în sfârșit, îți zice un „gata”, în timp ce tu, dincolo de teacul de cutii și cu câte o sacoșă branduită înșirată pe fiecare dintre cele zece degete de la mâini…dai mărunt din buze și rostogolești ochii înspre luminatorul mall-ului….

Evrika! În sfârșit, s-a terminat chinul, pentru că ori s-au terminat banii ori s-a plictisit de pipăit, îmbrăcat, dezbrăcat…că, fie vorba între noi, dacă o pui acasă să se îmbrace și să se dezbrace de atâtea ori pe oră, nu se înroșește așa de tare la față de atâta exuberanță!….

Acum o puteți lua agale înspre mașină, ea cu un mers de divă proaspăt înțolită, iar tu bălăngănindu-te de zici că ești de școala de victime și mers elegant….

Una peste alta, vizitele la mall sunt benefice. Dau cu pace în familie, pentru că în următoarele trei, maxim patru zile va avea cu ce să se îmbrace și va veni satisfăcută de la serviciu că și-a scos din pepeni colegele și șefa cu noile ei țoale…. Apoi, ca printr-o minune, vechile țoale ori se demodează, ori nu-i mai plac, ori nu-i mai vin….

Și să nu credeți nicio femeie dacă vă spune inocent „io nu sunt așa”….doar că n-are un card pe mână.

Că, doar știți regula: femeile trag la mall precum cardul la pioes (ho, că știu că se scrie POS)!

Văd că vreo doi, trei dintre bărbați mustăcesc….ați pățit-o și voi, nu-i așa? Bucurați-vă un pic….data viitoare vorbim despre voi și ieșirile la bere, cu băieții!…