V-ați gândit vreodată că îi poți da celuilalt o veste în zeci de feluri?
Râzând, plângând, în glumă sau la modul serios….prin sms, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, post restant, cu taxă inversă, cu ramburs, cu virgulă, fără punct și fără virgulă, prin notificare, sau personal, adică pe șleau, prin viu grai, ca folclorul. Față în față cu realitatea, uraganul, taifunul sau furia dezlănțuită.
Să ne imaginăm un scenariu. De exemplu, ai scos toți banii din contul comun și i-ai dat maică-ti. Un lucru bun, dacă avea nevoie imperioasă de ei, dar un lucru urât dacă nu ați vorbit voi doi, înainte, despre operațiunea cu pricina. Adică, știi, ședința aia necesară într-un parteneriat de durată al cuplului, cu consecința luării hotărârilor cu majoritatea celor prezenți…sau, în caz contrar, în complet de divergență, cu includerea în ședința cu pricina a unui alt membru al familiei, în afară de soacre care, se știe … sunt subiective.
Dar….într-o zi trebuie să îi spui și asta înainte să afle el singur…așa ar fi de preferat. Că nu te mai spală toată apa din Mississippi, Eufrat, Dunăre, Marea Neagră și aia Moartă….
Ioi…dar cum îi dai vestea fără să facă atac de cord, criză de isterie și să te trimită la maică-ta după bani în miez de noapte, picioarele goale și doar în pijamale…adică fără cheile de la mașină și fără bani de taxi?? Și „nefrăgezită”, dacă s-ar putea…
Să încercăm așa, pur și simplu: „Iubi, azi m-a sunat mama. A zis că are nevoie de zece mii de euro, adică toate economiile noastre. Ni-i înapoiază la primăvară…. Și i-am dat. Nu-i așa că nu te-ai supărat?”….. S-o crezi tu! Nici n-are nevoie să-ți răspundă….crezi că are mâna grea??
Să încercăm altă variantă, una dramatică: „Iubi….o știi pe mama. Știi câtă nevoie avea de niște bani. M-a sunat, s-a tăvălit pe jos de nevoie, a amenințat că intră-n colaps dacă n-o ajutăm, se sinucide cu bicarbonat în ceai….a implorat, a plâns, a promis că ni-i înapoiază cât de repede poate….cum ce? Banii pe care i-am împrumutat. Ăia din cont. Câți? Aproape toți. De fapt, chiar pe toți….” ……… Nu știu ce să zic, ar putea merge…și nu prea.
Ia să vedem cum sună la modul romantic: ” Iubi…tul meu scump și drag….să îți torn un pahar de vin, să îți pregătesc baia și un masaj, uite ce petale de trandafir am înșirat pe parchet….iubirea vieții mele și a mamei, evident. Știi cât ținem noi la tine…eu și mama. M-a sunat azi și mi-a spus că îi este dor de tine și de….delicatețea ta, de felul tău filotim de a fi. Și m-a convins să îi împrumut niște bănuți, evident cu pupicei pe fruntea ta, cu mulțumirile ei și cu asigurarea că ni-i va înapoia rapid….la lumina unei lumânări de …ceară naturală”…….băi, nene, poate ești tu șmecheră, dar nici el n-o fi vreun fraier, să nu se prindă de manevre…
Să încercăm, totuși, altceva, mai….religios, sacerdotal, măcar un pic pios: „Iubi al meu scump și drag…tu știi că io sunt o fire miloasă și pioasă. Și cât mă doare suflețelul atunci când văd pe cineva la ananghie. Dar, când este vorba de cineva din familie, pur și simplu mi se face și frică de Dumnezeu, să nu mă pedepsească și să nu se abată vreun rău pe deasupra familiei noastre precum cucuveaua asupra iepurelui…așa că, de cum am auzit că mama noastră, că, fie vorba între noi, acum este și a ta…așadar, cum am auzit că mama are nevoie de niște bani, n-am mai stat pe gânduri și i-am sărit imediat în ajutor. Că și tu ai fi făcut la fel dacă mama soacră a mea era în aceeași situație… Și, lasă, că dacă nu ni-i mai dă înapoi, o să ne ajute pe noi Dumnezeu să îi facem la loc…” ……Amin. Sper să meargă. Dacă nu, nu te scapă toți sfinții din mâinile lui….poți să încerci și cu aghiazmă sau tămâie.
Nu știu ce să zic, dar ia să vedem cum ar suna la modul poetic: „Iubitul meu cu ochii ca cafeaua (când dă în fiert)…cu buzele ca carameaua….io te iub…de nu te vezi, poți să ai și ochii verzi….te iubesc și te ador, nu te mint acum, să mor….am scos toți banii din cont, dar io nu te cred vreun tont….poți acum să mă omori, am tras și io niște sfori….mama mi-a cerut toți banii și am scos și gologanii…”……dacă scapi cu viață-așa….ce să zic, poți încerca…ha ha!
Dacă nici așa nu merge, ia-l la sentiment: „Iubi, dragă….tu știi că ești tot ce am mai scump pe lume și că banii n-aduc fericirea. Dar, ce poți face cu ei dacă îi ai? Poți face pe altul fericit, iar tu poți fi fericit că ai făcut cuiva o bucurie. Dar, tu știi prea bine că noi ne avem unul pe altul și că noi ne iubim ca la început. Și știu că tu nu te superi pe mine pentru că și tu mă iubești. Ții la mine ca la ochii din cap că io sunt soarele tău, luna și Calea Lactee, iar de bani nu îți pasă, că doar așa zicem mereu, să fim sănătoși și să facem noi bani împreună. Da’, acum și mama știi că te iubește, mai ales de când i-am împrumutat economiile noastre, alea pe care le țineam pentru zile negre….”…..discurs care poate fi însoțit și de gesturi, mimică, lacrimi, bătăi de gene, costumații sexoase, de-astea…dacă știi că merg.
Dacă nu, ia-l la modul ziaristic: „Astăzi, în jurul prânzului a avut loc o convorbire telefonică între mine și dna. Soacra ta, în urma căreia a ieșit la iveală faptul că avea nevoie de un împrumut urgent în lei sau valută. Din nefericire, noi aveam niște monedă prin conturi asupra cărora io dețineam parolele și cardurile. Din fericire, nimeni nu a fost rănit…mă rog, cel puțin până la această oră…”
Ar mai fi stilul thriller: „Iubi, ascultă-mă puțin: săraca, mama, cea care s-a sacrificat pentru noi și care se sacrifică în continuare. Are o mare nevoie de bani. Câțiva. Nu mulți. Doar că, sunt exact cât aveam noi în cont. Cum să nu îi dăm? Vrei să pățească ceva rău? Este o chestiune de viață și de moarte. Acum ori niciodată. Musai. Are pe urme toți mafioții, recuperatorii, fiscul, anaful, curtea de conturi și pe baba vanga, prezicătoare, hoașca cea rea, mama omida, scorpia și ghionoaia, Gollum, o șleahtă de klingonieni și vreo trei ofițeri din flota stelară…” ….am dat-o în sf, știu….dar, suna bine.
Dacă nu reușești nici așa, nu ți-a mai rămas mare lucru de făcut, decât să dăm noi în modul criminalistic, adică în limbaj juridic: „infractorul a pătruns în seif cu chei potrivite și a devalizat conturile comune, sustrăgând toate economiile părții vătămate care, în loc să depună pe rolul organelor competente plângere pentru săvârșirea infracțiunii de furt în dauna avutului în devălmășie, a preferat să-i aplice coproprietarei contului o corecție corporală, care s-a soldat cu echimoze și excoriații care au necesitat trei…..zeci de zile de îngrijiri medicale. Una după alta….”
Oare, nu-i mai simplu să pui în discuție întreaga problemă înainte de a trece la fapte, așa, de capul tău?? Întreb și eu, așa retoric….
Cele de mai sus au fost o simplă parodie, luați-o ca atare, dar nu procedați în niciunul din cazurile prezentate, cu excepția celui pur și simplu, dacă ați comis-o deja…deși sunt indicate discuțiile prealabile și luarea deciziilor de comun acord.
Să aveți zile fericite împreună! Fără echimoze, excoriații și minciunele….
Bonus, sfat practic: pentru sănătatea dvs. și un trai îndelungat în același cuplu, evitați minciunile sau vorbitul în somn! Și dați veștile cu grijă, în așa fel încât să dea cu pace în familie.
PS: sper că ați observat, dar lipsește în mod deliberat varianta țipată, care, afirm cu toată convingerea că nu duce nicăieri!
