Bate weekend-ul la ușă și știu că pentru mulți dintre noi este vremea cumpărăturilor, care de multe ori înseamnă provizii pentru aproape toată săptămâna. Noi, femeile avem deja schițat în minte meniul pentru următoarele zile și ne-am pregătit chiar și listele pentru cumpărături. Este mai sigur așa, ca să nu uităm nimic. Mai rămâne doar să ne luăm partenerul cu noi pentru păreri, ajutor, dar și companion.
Însă, este notoriu faptul că bărbaților nu le face nicio plăcere să fie luați la cumpărături. Cică îi plictisește alergatul printre rafturi, privitul, pipăitul fiecărui produs în parte, faptul că citim compoziția, valoarea calorică, termenul de valabilitate, cântărim din ochi fiecare produs în parte, îl măsurăm, îl admirăm și de multe ori îl punem înapoi pe raft. Ei, și ce?
Apoi, îi înnebunește pur și simplu goana după găsirea produselor din lista de cumpărături, compararea prețurilor și studiile de fezabilitate pe care le facem, cu calculele raportului preț/calitate, schimbările de plan, liste și meniuri, reconfigurarea traseului prin halele alea aglomerate și revenirea la planul inițial. Nu mai vorbesc de chinul și jalea care îi apucă dacă vrei să îi iei ca să te poți sfătui și tu cu cineva atunci când vrei să îți cumperi pantofi sau rochii…doar îi vedeți prin mall-uri picotind pe băncuțele din față până ieșiți voi din magazine după o oră de probat diverse articole. Două ore?…. Mie îmi place dezamăgirea aia cruntă de pe fețele lor când se uită la tine și nu te văd cu nicio sacoșă în brațe. E clar, chinul nu s-a terminat…. Și uite-așa, ne mutăm pe următoarea băncuță și mai tragem un pui de somn, alături de alți semeni într-ale suferinței….
Dar, astăzi vreau să vorbim despre banalele cumpărături săptămânale, alea care încep cu „pâine” și se termină cu …”mai vedem ce găsim”….
Pentru că li se pare că pierd mult prea mult timp dacă mergem și noi la cumpărături, le trece lor prin minte fraza magică: „fă-mi listă”…. Că li se pare că se va termina mai repede chinul. Și le faci lista. Ce simplu! Dacă este lungă cât un papirus, fac ochii mari și numai ce îi auzi: „câtîîî??”. Așa că, o scurtăm și reducem totul la „strictul necesar”. Ne străduim să scriem cât mai citeț ca să nu lăsăm loc interpretărilor sau neînțelegerilor, cu indicații precise de genul unt ”dînăla”, nu „dînălălalt”, că are apă și mi se taie crema de tort.
„Aha” auzi, dar nu te teme, n-a înțeles o iotă. Scrie-i marca, firma, tipul, gramajul și indică-i și raftul, ca să îl găsească mai ușor.
În fine, după ce citește lista cu voce tare ca să te convingă de faptul că este foarte preocupat de aspectul cumpărăturilor, pune câteva întrebări bine țintite, înșfacă vreo două sacoși și pleacă.
După doar jumătate de oră primești primul telefon:
„Pisi, n-are lapte de 3,5%, ce fac, iau de 1,5?”. Îi spui să ia.
Îți continui activitatea, dar sună din nou telefonul. Cine-o fi? Te îndrepți înspre telefon. Pe ecran îți apare chipul lui „Iubi” care sună. Tu răspunzi amabilă, iar el te întreabă gingaș:
„Pisi, n-are cafea „de aia”. De care iau?”. Îi spui de care să ia. „Mare sau mică?”…..Mare, ia una mare, sau două mici, nu contează….
Închizi telefonul și te întorci la ceea ce făceai, dar nu pentru mult timp, pentru că sună din nou telefonul. Nu te mai întrebi cine este, răspunzi direct: „ce n-ai mai găsit?”
Râde: „hârtia de copt să fie lungă sau scurtă? Albă sau maro? Tăiată sau întreagă? Rola să fie de opt metri sau de cinci?….că are de mai multe feluri și nu mi-ai scris…” Ia de care vrei, nu contează nici mărimea, nici culoarea….hârtiei de copt, evident.
Închizi telefonul și iar te întorci la ce făceai. Apropo, ce făceai? Sau, mai bine stai lângă telefon. Precis mai sună…. Oricum, îți aduci aminte că mai aveai pe listă și cartofi și te va suna să te întrebe câte kilograme, dacă să fie albi sau roșii, vărsați sau la sac, românești sau alte nații…
Apoi, va urma șirul de întrebări din gama făinilor: albă, neagră, cu tărâțe sau cu agent de creștere… apoi cele din gama orezului ….și tot așa, până se termină lista. Bine că nu mănânc pâine, așa că, o să ia de care poftește: albă, neagră, cu tărâțe, graham, cu semințe, întreagă sau feliată.
Nici prin minte nu îmi trece să îi acuz pe bărbați de ceva…dar nu au nicio afinitate și nu simt nicio atracție față de cumpărături de-astea, d’ale casei….. Ah, dacă ar fi vorba de bântuit printre articole de bricolaj, piese auto, chiar și jucării, altfel ar fi stat treaba!
Totuși, chiar nu înțeleg de ce refuză să meargă cu noi la cumpărături! Cu siguranță ar dura mult mai puțin toată tevatura…. Așa că, doamnelor, luați-vă partenerii de mână și dați-vă împreună prin hiper sau supermarket-uri. Are și dezvățul, un învăț!
Spor la cumpărături și …fiți convingătoare!
Tare as vrea sa citesc și un articol scris din punctul de vedere al unui bărbat. nu ca nu ai fi spus câteva adevăruri în acesta dar totuși m-ar amuza copios sa citesc și ‘second opinion’
Aș putea încerca… Deși aparent, pare greu să scriu din punctul de vedere al unui bărbat, totuși m-aș putea descurca, avãnd în vedere că sunt conștientă cât de tare vă pot enerva unele „apucături” ale consoartelor… Mulțumesc! Este o idee bună. Poate inaugurăm o rubrică permanentă cu „D’ale casei….”! :))
„avãnd în vedere că sunt conștientă cât de tare vă pot enerva unele „apucături” ale consoartelor ” – deci nu suntem singurii care cred ca aveti ( general mode ) aceste „apucaturi” .
Pfuuuu si ma gandeam ca sunt sigurul care are acesta parere
Nu ești singurul….dar nu te bucura prea tare, pentru că mâine, în „D’ale casei” vom vorbi puțin și despre reparații….:))
Abia apoi încercăm să vorbim și din „celălalt” punct de vedere…