Printre alte îndeletniciri, știm că bărbaților le place să iasă și ei la o bere. Mă rog, impropriu zis „o” și „bere„….pentru că numai ei știu ce beau și câte de căciulă (mă rog, fes, șapcă sau bască).
Nu am reușit să înțeleg dacă ies la băut ca să scape de gura nevestei sau dacă fac asta pentru că le place ori este doar o chestie de masculinitate. Adică, să înțeleg că din „ratatouille„-ul ăsta al bărbăției unora nu trebuie să lipsească activitatea „ieșire la o bere”…doar e bărbat, ce mama naibii….
Sau, poate este vreo replică cutremurătoare a „ieșitului nostru cu fetele”…. Am crezut mult timp că toată povestea asta cu ieșitul la băut cu băieții nu este altceva decât o manifestare a testosteronului, ceva de genul „trebuie să facem asta din când în când ca să demonstrăm că suntem bărbați”, și asta pe barba lor, dar pe nervii tăi! La ce le-o trebui să își demonstreze unii altora, n-am înțeles încă….și să mai zică cineva că doar femeile sunt de neînțeles!
În fine, când ți-e lumea mai dragă, de exemplu într-o marți seara, după cearta din prânz cu șefa și pana de cauciuc în timp ce te întorceai de la muncă, vine și al treilea ceas rău: vestea că vineri sau sâmbătă iese și el cu băieții la o bere. Da’ nu, că nu e o veste de-aia de îți cere voie!….no no no….e ceva de genul „vezi că vineri seara întârzii că ies cu băieții la o bere” zisă dintr-o singură expirare, fără virgulă ca să nu ai timp să îl întrerupi.
Dacă te-ai încruntat puțin, continuă ca tunetul printre nămeți: „nu am putut să îi refuz, acu’ am confirmat, nu pot să dau înapoi că mă fac de cacao…” Mda….de parcă ar fi de fală dacă se duce…..
Dacă începi cu „hai, mă iubi, tocmai sâmbătă ți-ai găsit, când vine mama?”…..știi răspunsul: „da’ ce, vine să mă vadă pe mine?”
Dacă îi dai cu „păi și treaba aia de trebuia făcută?”…..și p-ăsta-l știi (răspunsul): „las’ c-o fac luni!” Nu-l crede….o să vezi mai încolo de ce!
Așa că, nu te opune, nu-l opri, ba chiar aprobă-l și trimite-l să se ducă. Și se duce…. Acum, problema nu este că se duce…. Se duce la o bere, două cu băieții. Problema nu este nici când vine acasă…..că de venit o să vină tot acasă, că doar nevestele celorlalți n-o să-l primească și pe el, abia și-i primesc pe ai lor acasă…. Problema este….cum vine! Criță, mangă, muci, terci, afumat, abțiguit, beat, aghiezmuit, pilit, amețit, cherchelit, chilibardit, trotilat, pe trei cărări, plici, paf, deșănțat, dezlânat și cântând „de la beat cârciumă vin, merg pe gard de drum mă țin…” …..în fine, mai aveam vreo două adjective dar atunci când încep să le tastez îmi beep-ăie calculatorul și nu înțeleg de ce (?)! În orice caz, este perfect valabilă măcar una dintre situațiile descrise mai sus, dacă nu chiar mai multe!
Glumesc, evident că nu vine în halul ăsta, că doar nu te-ai măritat cu vreun boschetar…. În schimb, vine foarte vesel și cu vreo două bancuri învățate doar pe jumătate, că pe celelalte trei le-a uitat cu totul în taxiul cu care a venit acasă.
După ce tresari când dă ușa de perete, zice un „iubi, ai em hom”….rar și cu accent pierdut pe ultima vocală, în timp ce înghite ultima consoană . Apoi scoate de prin buzunare niște flori tuflite: „uite ce ți-am adus”, zice tandru. Îți vine să îi răspunzi zâmbind într-un canin: mai bine-mi aduceai o bere. Mă făceam și eu plici și ne-am fi înțeles de minune! Dar nu zici nimic, că nu știi cât de băut este și ce-i vine să răspundă. De ce să strici pacea și să rupi armistițiul?
Îi mulțumești frumos pentru gestul minunat și atent și le arunci sub pat….poate uită de ele.
Dar, vine vorbind puțin peltic, zâmbește mult, vorbește tare și îți spune că ești frumoasă, iar el deștept că te-a luat de nevastă, că altfel nu te mai lua nimeni și acum erai fată bătrână! Cam ăsta ar fi momentul în care începe să îți pară rău că n-ai schimbat numărul de apartament de pe ușă până la ora asta….
Îl întrebi cum a fost și ridică din umeri : „ca de obicei. „X” s-a îmbătat rău (de parcă el miroase a flori de primăvară!), „Y” s-a certat cu „Z” pe tema mașinilor străine, „Ț” a vorbit întruna de noua lui gagică și nevasta lui „W” e gravidă iar…”
Da’ câte beri ai băut? Întrebi rânjind fasolea, că prea vorbește din vârful limbii cu tine și rânjește ca Celentano de oraș.
„Șapte” răspunde….sau nouă sau unșpe’. Niciodată, dar niciodată nu ți-ar răspunde șase sau opt, ferite-ar sfântul!
„Sau ai băut altceva” îți încerci norocul….
„Nu, mamă….bere am băut. Că de la vin mă doare capul!”
Eh, aici vroiam să ajung. La durerea de cap….aia cu care se trezește a doua zi de dimineață (asta în ipoteza că va adormi rapid fără alte discuții) și încep oftaturile, văicărelile, „cine m-a pus”-urile repetate obsesiv, aspirinele, datul cu capul de capacul de la budă, cei cinci litri de apă pe care îi bea, ceaiul pe care îl cere apoi nu-l mai vrea, zeama de varză care este prea sărată sau prea acră așa că adu-i gogoșari umpluți cu conopidă, salata de pătrunjel, lămâia stoarsă în cana de ceai pe care o toarnă în sticla cu apă, cataplasmele cu muștar, compresele cu gheață, incantațiile, dansul în jurul băii, inhalații cu ozon, invocarea spiritelor tămăduitoare ale mahmurilor, lumina care îl deranjează, perna care este prea moale, patul care este prea tare, pofta de ciorbă, nevoia de aer, de ce vorbești așa de tare că el are timpanele sensibile, greața, leșinul, ar dormi dar nu poate că se sufocă, s-ar ridica din pat dar îl ia amețeala, televizorul care îl deranjează, telefonul care nu știe unde este, nu îl atinge că îl doare, nu îl certa că nu suportă, nu te mai uita așa urât la el că îl ia cu sensibilitate, privirea aia vinovată și recunoașterea faptului că, de fapt nici nu știe exact cât a băut, dar a început cu bere….
Frate, păi noi așa facem după ce venim de acolo, de unde ne întâlnim, ca fetele? Cu unghiile rupte, cu părul ciufulit, cu hainele atârnând, cu ciorapii rupți, cu tocurile scâlciate, cu grețuri și vărsături și ochii dați peste cap într-un „mooor, Fănică, cheamă smurdu’ și salvează-mă, că io te iubesc și nu mai fac”???
Da’ stai, că nu s-a terminat, pentru că, după ce îi trece starea de rău i se face foame. Și ce ai tu de mâncare deja gătit nu poate mânca indiferent din ce motiv. Vrea paste simple cu nu știu ce sau ceva ușor, ca să nu îi cadă greu la stomac….de parcă berea i-a căzut ușor! Te ridici mârâind din fotoliu și bolborosind până în bucătărie, comentând ca la fotbal și invocând pronia cerească să îl lecuiască pe inconștient de ieșirile și excesul lui de testosteron, îi pregătești ce ți-a cerut, înșfaci farfuria plină de nervi și te îndrepți cu discursul început din bucătărie și exersat de-a lungul holului….
Dar, când te întorci cu zâmbetul de „ia de-aci să nu te mai aud smiorcăindu-te”….stupoare maximă: doarme dus, bețivanul de ocazie! Te controlezi și te abții să nu faci ce îți vine și să nu îl trezești cu vuvuzela în urechea aia de îl durea timpanul de dimineață de la sunetul shaker-ului la care îi făceai tot lui nu’ș ce combinații anti-turmentare de banane, roșii și mărar….și ieși tiptil din dormitor….cu o nevoie orgasmică de a trânti măcar ușa!
Iuhuuuuu! Vivat bețivăneala, excesul de testosteron și întâlnirile cu prietenii de pileală periodică! Apropo, oare toți pățesc la fel? Sau doar cei care nu dețin un antrenament susținut la astfel de sporturi amicale?
Ah, și treaba aia care trebuia făcută sâmbătă, dar a amânat-o pentru luni…ce, l-ai crezut că o va face? Aș, ori a uitat de ea, ori nici luni nu i-a trecut durerea de cap pe de-a-ntregul!
Eh, am glumit și am și exagerat pe ici, pe colo. De fapt, bărbații nici nu vor să se întâlnească la astfel de agape… Ei ar prefera să stea cu voi, doamnelor în seri romantice și pline de pasiune….să vă șoptească la ureche vorbe dulci și să vă alinte, iar dimineața să vă servească micul dejun și cafeaua la pat! Nu prea înțeleg de ce n-o fac….măcar nu i-ar durea capul după…
