Nu vă este dor de un concediu? Ce „de care”? Din ăla de vară sau de iarnă, planificat, mult așteptat, pentru care EA face o grămadă de itinerarii, rezervări, liste de cumpărături, își schimbă „look”-ul, își împrospătează toată garderoba, își cumpără trening în care vrea să arate apetisantă, că doar mergeți doar voi doi și….știți ce vă așteaptă!
Vă mai aduceți aminte ultimul concediu? Ce, de ce nu vreți să vi-l mai amintiți? Chiar așa de nasol a fost? De ce? Pentru că, după toate pregătirile, planurile și discuțiile, o vedeți cum vine înspre portbagajul mașinii cu două….zeci de genți, trollere, geamantane, sacoși, plungi, plase și rucsacuri pentru care vă face un semn discret din cap ca să le îndesați voi în portbagaj?? Ehe….putea mai mult de atât.
Îmi place întrebarea aia mârâită: „De ce n-ai agățat direct șifonierul de mașină, ca să nu te mai chinui cu atâtea genți?”….
În fine, după ce te chinui să îngrămădești atâtea bagaje, fără să uiți să îți iei și tu amărâta aia de gentuță cu strictul necesar, după ce verificați din nou toate robinetele, prizele, alarmele, geamurile, ușile, telefoanele, cheile, poarta, plantele, câinele, pisica, vecinii, placa de păr, fierul de călcat, aragazul, televizorul, cuptorul cu microunde, borcanul cu gem, etc…..vă urcați în mașină și plecați în concediul vostru de vis. Asta dacă nu a uitat EA nimic până să intrați pe autostradă….
Ah, evident, voi bărbații sunteți la volan, ce naiba, doar n-o să lăsați femeia să conducă la un drum așa de lung! Eventual îi spuneți că urmează să vă mai schimbați pe drum, în caz că obosiți… Și ea nu vă contrazice, pentru că o să aibă ea grijă să obosiți! Iar dacă nu plecați doar voi doi și mai luați cu voi și pe alții, asta nu schimbă cu nimic partea asta cu condusul: tu conduci pentru că tu ești cel mai bun șofer din sud estul Europei. Nu prietenul, nu vărul, nu colegul….TU! Mirobolantul, simpaticul, meseriașul, maestrul, regele șoselelor și al autostrăzilor din țară! În plus, se pleacă întotdeauna cu mașina ta și dacă nu ești tu ăla care își cunoaște cel mai bine mașina, atunci cine ar putea fi?
În fine, ce frumos este drumul până la destinație! …….Până când pârdalnicul ăla de GPS începe să gângurească într-o lentoare care te scoate din sărite ….”ia-o la dreapta” zice EA. Și EL o ia la stânga. Apoi încep țipetele cu „de ce ai zis dreapta și ai arătat cu degetul la stânga?”
Dar, după un drum obositor ajungeți, în sfârșit la destinație. Ce frumos…rezervarea a făcut-o tot EA, așa că, în cazul în care nu îi convine ceva, n-are decât să se dea singură cu capul de pereții de la camera care nu are vedere spre mare sau spre pădure, eventual de baia în care nu găsește uscătorul de păr sau de …ce-o vrea ea. Ai scăpat, aici te-a salvat soarta….
A doua zi de dimineață, după ce s-a ferchezuit două ore în timp ce tu ai văzut toate știrile de la tv și era să ratați amărâtul ăla de mic dejun, încep întrebările languroase cu „Iubi, ce facem azi?”
Îți vine să îi răspunzi sec: „plimbare până la cel mai apropiat „punct turistic” pentru o bere, două, plimbare înapoi în cameră pentru un somnic și seara același traseu….și asta în fiecare zi, timp de o săptămână! Promit să nu mă plictisesc….”
Da’ nu poți să îi rănești sentimentele chiar în halul ăsta, ce naiba, doar sunteți în vacanță. Așa că, o iei pe ocolite. Ocolite până la „punctul turistic” pentru o bere, două….apoi puțin pe ocolite înapoi până în cameră pentru un somnic și seara aceeași ocolire, dar cu o friptură pe itinerariu și niște bere în plus.
Dar, a doua zi coșmarul revine: „Iubi, astăzi unde mergem?…. dar nu ca ieri…” După cum se uită la tine, nu prea îți vine s-o privești în ochi când îi răspunzi ce îți vine…dar nu zici, că se duce naibii atmosfera magică de concediu.
Îți calci pe mândrie, pe odihnă, pe somnic, pe berea aia rece și cu spumă și o iei de nebun pe coclauri după…..EA, pe cărări de munte, prin ploaie, zloată, noroi, păduri, peșteri și pe unde o mai fi nevoie, cu gândul, evident, la amărâta aia de bere care te așteaptă abia la ……cină! Dacă ai ghinion, așa o țineți toată perioada concediului….
Dacă ți-a făcut planuri să stați doar două zile într-un loc și trebuie să porniți la drum, asta e, n-am ce-ți face. Îndeasă iar bagajele cu greu în portbagaj, urcă-te pe el ca să fii sigur că s-a închis, ține-te bine de volan și…pe-aci ți-e drumul. Pe unde? Pe unde îți spune s-o iei în timp ce îți arată cu degetul și încurcă dreapta cu stânga, că doar EA n-a făcut armata, ca tine….
Și începe: „Fănică, ia uite ce brazi….ia uite ce cărare….ce pădure….ce serpentine….ce oi, ce capre, ce frunze….oprește mașina să le văd mai de aproape…și să fac și niște poze, să avem ce duce acasă”. Și înțelege odată pentru totdeauna să reformulezi fraza cu „măi, femeie, n-am cum să opresc aici că sunt serpentine” cu „opresc îndată ce apare vreun refugiu, iubirea mea”. De ce? Ia încearcă, să vezi ce calmă stă și așteaptă să apară refugiul….nu contează de câte ori treci pe lângă el… Și până la refugiu, EA îți povestește cum treceți pe lângă brazi, frunze, oi, pădure, capre, cai, munte, stânci, alte mașini oprite….
Da’ tu nu le poți vedea pe toate astea, că tu conduci. Tu trebuie să fii atent la drum, la mașini, căruțe, serpentine, animale, oglinzi, semne de circulație, viteza legală, sensuri giratorii și a treia ieșire pe care trebuie s-o iei dacă stai cu urechea pe prietenul tău, GPS-ul… Apoi, când drumul este un pic mai lejer, o lași și tu mai moale….în definitiv ești în concediu. Te așezi strategic în spatele unui atelaj care transportă un cal, dai radioul tare și mergi încetișor …ia uite ce pădure, arunci o privire (că ochii nu îți permiti să ți-i arunci, că îți mai trebuie) la peisaj, la brazi, la munți, la poienițe… Dar nu durează relaxarea prea mult, că te trezește EA strident, ca o coborâre pe pârtia aglomerată: „Fănică, depășește calul…că de treizeci de km mergi în spatele lui….”
Nu merge cu: „nu pot, măi, femeie că n-am vizibilitate…” așa că, depășești atelajul cu cal cu tot și te așezi fix în fața lor, mergând cu aceeași viteză… Da’ stai, că nu-i fraieră și observă manevra ta și iar ți-ai făcut rost de un perdaf cu „adică, până acum mergeai în spatele calului și acum ești în fața lui, dar cu aceeași viteză…și io sunt fraiera ta….”
Aici nu răspunzi nimic, că orice ai răspunde contează în șaisprezecimile optimilor de finală ale concediului vostru….și nu dă cu pace în familie! Ce să faci, te uiți nevinovat la EA și îți scapă un: „admiram și eu peisajul”…scăpat ca din butoiul cu vin la care atunci dai cep…..apoi o calci (accelerația) și dai bice cailor de sub capotă până la următoarea destinație. Aici începe iar operațiunea căratul din mașină și despachetarea bagajelor. În sfârșit, după câteva ore de condus, ajungi în cameră și te întinzi în pat….dai drumul la televizor încetișor, încep să ți se dezmorțească mâinile, picioarele, tâmplele, mintea, ți se împăienjenesc un pic ochii și ațipești, ba chiar crezi că vei adormi, în timp ce EA este la duș….ce bine, relaxare și liniște, calm, frumos, aer curat intrând pe fereastra întredeschisă…. Dar nu pentru mult timp, pentru că iese fresh din duș și tună mieros, proaspătă ca o tuberoză: „ieșim și noi la o plimbare, să vedem împrejurimile?”
Ce „mâine”, ce „mai târziu”, ce „sunt obosit”, ce „mă-i femeie, io am condus toată ziua și ție îți arde de plimbare încontinuu”??… Ce, de aia ai plecat în concediu? Să dormi?
Eu zic să negociezi un pic…în definitiv, este și concediul tău. Doar n-o să-l faci pe tot numai la volan sau călare pe măgăreață….
Oricum ar fi, la întoarcere vezi cum faci loc pe banchetele din spate, pentru că te-ai obișnuit, nu-i așa?….întotdeauna veți avea muuuult mai multe bagaje decât cele cu care ați plecat! Nu vei putea ocoli niciun bazar, magazinel de suveniruri, magazinuț de vechituri sau piață de brânzeturi, pește afumat și de-alde de-astea….amintiri că ai fost pe acolo.
Una peste alta, concediile sunt minunate, chiar dacă unii le văd mult mai în amănunt din fotografii, iar anul următor sau peste doi ani când ajung la Păltiniș te întreabă „da’ noi n-am mai fost aici, nu-i așa??”…. Te faci că amâni răspunsul….și el repetă obsesivo-compulsiv: „….nu-i așa?”….
Ar mai fi varianta concediilor petrecute în afara țării. Măcar în avion nu își poate lua cu EA atâtea bagaje, iar berea ar putea curge gârlă, asta dacă nu ești tu pilotul avionului….
