Știu că nu există reguli în dragoste și nici în atracția sexelor. Mai știu și că fiecare bărbat iubește o femeie în felul lui. Este normal așa.
Unii dintre bărbați se îndrăgostesc de chipul unei femei, alții de felul ei de a fi. Unii sunt atrași de femeile voluptoase, alții de femeile cu ochelari de vedere. Unii vor o femeie gospodină, alții preferă femeile de carieră. Nu-i învinuiesc pe niciunii dintre ei. Fiecare cu motivele lui…
Cred doar că, dincolo de orice aspect al unei femei se găsește un suflet, unele mai introvertite, altele mai explozive. Și tot dincolo de aspectul unei femei se află un caracter, unele mai cizelate, altele mai brute.
Cred că un bărbat ar trebui să iubească o femeie și pentru modul în care nu face ceva, pentru modul în care refuză sau pentru felul în care tace, pentru modul în care zâmbește, pentru felul în care reacționează și alege să tolereze sau să treacă peste anumite situații sau întâmplări.
Este interesant felul în care o femeie râde pentru a trece peste o situație jenantă sau tace pentru a nu accentua o anumită stare de tensiune momentană. Nu știu câți bărbați înțeleg gesturile unei femei, dincolo de impresia pe care ea o lasă celor din jur. Sunt femei care se auto-ironizează pentru a nu crea partenerului de discuție sau de întâlnire vreun complex de inferioritate, chiar dacă ea este pe deplin conștientă de superioritatea sa.
Dacă aș fi bărbat, la prima întâlnire cu o femeie nu m-aș baza pe ceea ce spune ci, mai degrabă pe felul în care mă privește sau pe gesturile ei. Aș urmări-o dacă pare plictisită de discuție și aș schimba subiectul. I-aș urmări privirea și aș scurta întâlnirea dacă aș vedea-o că dă semne de neliniște sau indiferență. Dacă ești bărbat, trebuie să știi că, dacă nu ai captivat atenția unei femei la prima întâlnire, este puțin probabil să o poți face la următoarea. De fapt, este extrem de puțin probabil să mai existe o a doua întâlnire. Știu că suna un pic descurajant, dar este doar una dintre realități. Cele care acordă o a doua șansă unui bărbat sunt ori extrem de tolerante din fire, ori un pic …disperate ca să te aibă cu orice preț, indiferent de motiv.
Dacă aș fi bărbat, mi-ar plăcea să văd la o femeie ceea ce nu au chiar toate femeile, și anume feminitate. Acel „ceva” care face o femeie dulce, caldă, fragilă, sensibilă, nostimă, gingașă. Acea sclipire din ochi pe care ți-o dă inteligența, acele gesturi care o definesc ca femeie, felul în care își răsucește o șuviță de păr sau acele inflexiuni ale vocii care o fac unică, acea privire care o face atrăgătoare.
Dacă aș fi bărbat, n-aș căuta la o femeie să fie senzuală, pentru că orice femeie este senzuală atunci când bărbatul de lângă ea o face să se simtă femeie.
Dacă aș fi bărbat, nu aș căuta la o femeie frumusețea, pentru că orice femeie este frumoasă atunci când iubește. Aș ști că o femeie este frumoasă după parfumul ei sau după intonație și inflexiunile vocii, chiar înainte de a o vedea.
Dacă aș fi bărbat mi-ar plăcea o femeie care nu vorbește la telefon pe stradă, nu râde strident, nu poartă zece inele de aur pe o singură mână, nu fumează în public, nu bea până cade lată, nu aruncă nici scrumiera și nici ambalajul de la punga de biscuiți pe geamul mașinii și mi-ar plăcea tare mult o femeie care știe să șofeze fără să încurce circulația.
Dacă aș fi bărbat, aș fi interesat de felul în care se îmbracă o femeie, în sensul asocierii culorilor, hainelor sau a accesoriilor pe care le poartă și nu neapărat de brandul hainelor sale. Nu trebuie să ai bani mulți ca să ai și gusturi.
Dacă aș fi bărbat, aș fi exigent și mi-aș dori lângă mine o femeie cu care să am ce discuta, mi-aș dori o femeie care să aibă simțul umorului și nu neapărat în sensul de a râde la toate glumele mele, ci una care să mă facă să râd, să mă provoace, să se joace un pic cu mine sau cu situațiile.
Dacă aș fi bărbat mi-aș dori să privesc o femeie atunci când se îndeletnicește cu lucruri banale, cum ar fi, de exemplu, momentul în care iese din baie cu prosopul înfășurat în jurul capului, când coase un nasture sau când calcă rufe, ori atunci când așează flori în vază. Adică, exact în momentele în care femeile nu știu că sunt privite și fac gesturi reflexe sau se îndeletnicesc cu activități care par lipsite de importanță. Mi-ar plăcea să o privesc în timp ce îmi împachetează cămășile sau în timp ce se pregătește de culcare.
Dacă aș fi bărbat nu mi-aș alege o femeie dintr-un loc în care oamenii vin doar ca să distreze, clipitor îmbrăcată și machiată strident, căci nu aceea este femeia pe care aș vrea să o privesc în fiecare dimineață, ci una pe care să o trezesc sărutându-i ochii adormiți, cu chipul curat și luminat de razele soarelui, îmbrăcată în cămășile mele lălâi care atârnă nostim pe umerii ei firavi.
Dacă aș fi bărbat, aș alege o femeie care știe să gestioneze situațiile de criză, care are puterea să își recunoască slăbiciunile și nu una care are exces de testosteron și simte o nevoie imperioasă de a controla absolut totul. Aș fi atras de femeile un pic copilăroase sau măcar de una care mai păstrează în suflet un pic din universul copilăriei.
Dacă aș fi bărbat, mi-aș dori o femeie care nu se lasă călcată în picioare sau dusă de val ori de nas, chiar dacă, alături de ea, ar trebui să lupt cu propriul orgoliu de mascul. Mi-ar plăcea o femeie care are curajul să ia atitudine, care luptă pentru ideile ei, care merge pe stradă cu spatele drept și cu capul sus, chiar dacă în intimitatea noastră mi-ar căuta umărul ca să își poată plânge în voie nereușitele. I-aș șterge lacrimile doar sărutând-o și m-aș simți bărbat adevărat pentru că m-a ales pentru a-și dezbrăca sufletul de orgolii în fața mea.
Dacă aș fi bărbat, aș căuta o femeie care se simte bine în pielea ei și nu una obsedată de felul în care „trebuie” să arate. Aș căuta o femeie pe care să o pot iubi așa cum este ea, cu bune și cu rele, cu slăbiciuni și ambiții, cu toane și istețime, cu atitudine și metehne, nicidecum una pe care să îmi doresc să o modelez sau să o schimb după cum aș dori, de fapt să fie.
Dacă aș fi bărbat nu aș lovi niciodată o femeie, indiferent ce mi-ar face sau spune, pentru că nu este nimic mai grobian decât un bărbat violent, indiferent de forma pe care o îmbracă violența.
Dacă aș fi bărbat aș căuta să înțeleg din timp că noțiuni de genul „violență”, „pițipoancă” sau „aventuri” sunt niște alegeri, nu niște oportunități. Iar noțiuni de genul „responsabilitate”, „maturitate” sau „asumare” sunt niște opțiuni care pot fi transformate în adevărate paradigme.
Dacă aș fi bărbat nu aș căuta femeia ideală și aș încerca să înțeleg din timp faptul că ea, femeia ideală, nu există. Ea este doar o plăsmuire a imaginației vreunui bărbat sau a anturajului, a mediatizării de către televiziune a unui fals model impus drept etalon ori a vreunei mame cu mintea rătăcită care nu a dorit să taie la timpul potrivit cordonul ombilical dintre ea și fiul ei.
Femeia poate deveni „ideală” dacă o alegi cu mintea ta, o accepți așa cum este, o lași să pună stăpânire pe inima ta, o iubești din tot sufletul și o vrei cu adevărat în viața ta!
