Trăim…..visăm…..gândim…..ne plimbăm…..dormim……muncim…..plângem sau râdem….ne bucurăm și suntem triști …. și toate acestea și multe altele….într-o cutie de chibrituri.
Ne-am obișnuit cu cutia noastră de chibrituri….
Casă, serviciu, facturi, cumpărături, credite, prieteni, grădinița sau școala celui mic, eventual câte un grătar din când în când cu familia ori cu prietenii….dar toate în cutia noastră de chibrituri.
Ni se pare că nu ne ajunge timpul să le facem pe toate, ni se pare că lumea noastră este atât de mare!…..de fapt, trăim într-o cutie de chibrituri. Ne împărțim puterile, timpul și resursele într-un spațiu mic și, totuși ne amăgim că nu avem timp să mai citim o carte, să mai vedem un film, să mai aplaudăm niște actori pe o scenă, să mergem într-un concediu, să vizităm o rudă. Câți dintre voi ați văzut „Carmen” de Bizet, ori „Traviata” de Verdi, sau „Bărbierul din Sevilla” de Rossini?? Câți dintre voi mai merg la teatru? Ați văzut „Dineu cu proști” sau „Egoistul”, ori „Gaițele”? Sunt piese de teatru absolut geniale! Veți râde și veți plânge….și veți dori să le revedeți.
Câți dintre noi reușesc să se strecoare prin labirintul de iluzii și să vadă lumea de dincolo de cutia de chibrituri în care trăim? Să vedem și alte civilizații, alți oameni, alte locuri, alte peisaje? Alte chipuri în afară de cele care nu ne mai zâmbesc de mult, alte lucruri în afară de cele care parcă au ajuns să fie un fel de prelungire a noastră, alte locuri în afară de traseul obișnuit?…..
Câteodată, unii dintre noi evadează din propria cutia de chibrituri și ajung să realizeze că lumea este, în realitate, mult mai mare, mai frumoasă.
În rest, noi, toți ceilalți ne simțim în siguranță în cutia noastră de chibrituri. În fiecare seară tragem obloanele și verificăm dacă am pus ceasul să sune pentru o nouă zi, cea de mâine, care știm că nu ne va aduce prea multe lucruri noi față de cea de azi sau cea de ieri….poate vecinul nu își va mai parca mașina pe locul nostru, sau, poate sefa binevoiește să nu ne mai țină peste program.
Ne simțim în siguranță în cutia noastră de chibrituri, deși nu suntem niciodată….
Unii, poate se simt chiar bine în cutia lor….e cald, e bine, e comod….un loc unde să dormim, un job, avem conexiune la internet, deci, ce ne lipsește?
Plecăm, visăm, ne plimbăm, muncim…..apoi ne întoarcem în cutia de chibrituri, printre celelalte bețe de chibrituri, cu aceeași soartă ca și a noastră…..
În fiecare zi ne întâlnim cu alți oameni care trăiesc și ei tot în cutii de chibrituri. Par mulțumiți, sau par obișnuiți. Unii nici măcar nu știu că locul în care trăiesc se numește așa. Îi spun „acasă”…. Dacă te simți bine acolo, înseamnă că este sinonim.
Alteori, însă, întâlnim oameni care au ieșit din cutiile lor de chibrituri și învățăm o grămadă de lucruri de la ei. Sunt oameni care mai citesc o carte, mai văd un film, mai merg în concedii, mai ies în lume, mai văd o piesă de teatru sau merg la operă, ori la un concert …Aflăm și noi cum arată lumea de dincolo de cutia de chibrituri…
Câteodată, exact ca niște bețe de chibrituri, luăm foc din nimic, sau ardem prea tare, alteori ardem mocnit, apoi ne stingem cu gândul la cutia noastră de chibrituri pe care nu am avut curajul să o părăsim de teamă că nu vom mai fi în siguranță la fel ca înainte….
Putem ieși din cutia noastră de chibrituri. Afară poate fi mult mai frumos decât înăuntru…..dar, nu ai cum să știi până nu încerci!
Așa că, mi-am făcut bagajele….am plecat să văd, să simt, să observ, să cunosc, să aflu, să gust, să adulmec, să descopăr…să fiu fericită! Habar nu am când mă întorc….
