Când

Când „ceva” nu merge bine, schimbă „altceva” în tine

Atunci când „ceva” nu merge cum ne-am dori noi, de regulă, avem tendința de a ne victimiza. De a da vina pe alții pentru că nu ne înțeleg și nu se adaptează din mers felului nostru de a fi sau nevoilor noastre actuale. Ni se pare că ceilalți s-au transformat peste noapte în mici „teroriști” ai psihicului nostru. De aici și până la un burnout nu este decât un pas mic.

Nu merge pe principiul „cine mă iubește, mă iubește așa cum sunt” pentru că este un principiu care nu funcționează niciodată, iar atunci când pare că functionează, de regulă, nu ține prea mult. Adică ține exact până când celălalt își dă seama că tabieturile, ifosele, fasoanele, eschivările și încăpățânarea ta au devenit mult prea obositoare pentru el.

Dacă vezi că lucrurile nu merg bine în viața ta și, mai ales dacă a trecut o perioadă destul de lungă de când lucrurile merg prost, gândește-te dacă nu cumva ar fi momentul să schimbi ceva. Pentru început, începe cu tine. Schimbă anturajul, schimbă-ți mentalitatea, schimbă modul în care privești lucrurile și încearcă să le vezi altfel, adică din alt unghi sau din altă perspectivă. Schimbă-ți tabieturile, ticurile, observă-te și empatizează. Pune-te în locul altora atunci când îți vine să sucești din fund în timp ce te întorci pe călcâie fără să îți pese de ceea ce lași în urmă, de imaginea cu care rămân alții despre tine, gândește-te cum le pică celorlalți nepăsarea sau vorbele aruncate de tine la mânie sau cu indiferență.

Am observat printre adulți un comportament aberant, în sensul că ne purtăm diferit în situații identice atunci când schimbăm locurile cu cei pe care i-am șicanat sau plictisit. Când ne ținem scai de capul cuiva considerăm că suntem îndreptățiți să o facem sau că a fost doar o distracție nevinovată, apoi, când devenim ținta ironiilor sau când ne ia cineva în vizor, ne simțim nedreptățiți. Păi, nu-i chiar așa…

Nu spune „nu-mi pasă” sau „nu mă interesează” înainte de a te pune în locul celuilalt. Vei fi uimit cât de mult te va durea sau te va afecta un comportament similar din partea altora.

Dacă încă nu ți-ai găsit atașul sufletului, gândește-te dacă nu cumva și tu ești de vină cu ceva. Poate nu ești atent, poate nu știi să socializezi, poate …poate, habar n-am. Gândește-te tu câți de „poate” există în viața ta.

Dacă ai sufletul încărcat, încearcă mai întâi să vezi dacă nu cumva ai gresit și tu undeva și asta înainte de a te năpusti pe capul primului prieten de care îți aduci aminte. Nu te supăra pe el dacă refuză să te asculte sau încearcă să îți scurteze jeluirea. Gândește-te că fiecare dintre noi avem o viață și niște probleme proprii, iar pe de altă parte, nimic nu „trebuie” pe lumea asta. Așadar, nimeni nu trebuie să te asculte la nesfârștit, la orice oră și în orice problemă din viața ta. Pe de altă parte, ceea ce tu îi vei povesti reprezintă doar varianta ta, dar adevărul gol goluț doar tu îl știi.

În altă ordine de idei, atunci când începi să povestești cuiva păsul tău, nu o face la modul dramatic, transformând totul într-o tragedie antică de proporții, pentru că datul cu capul de pereți și mucii până la genunchi arată bine doar la teatru. Încearcă varianta mai puțin lamentabilă, cu această ocazie putând înțelege și interlocutorul ceea ce vrei să spui, chiar și printre suspine.
Și nu uita că nimeni nu dorește să stea prea mult timp în compania unui om trist, depresiv și plângăcios, pentru simplul motiv că te încarcă și pe tine cu toate problemele și întreaga ta stare. Nimeni nu dorește să simtă presiunea mai multor probleme decât are deja.

Așadar, nu-i învinui pe alții nici pentru problemele tale și nici pentru că se eschivează să stea de vorbă cu tine. Știu că poate părea ciudat, dar este o dovadă de egoism din partea ta să-ți asaltezi și intoxici toți prietenii, cunoscuții și rudele cu problemele tale, câtă vreme nu sunt ei vinovați de tot ceea ce ți se întâmplă.
Supraviețuiesc doar cei care se străduiesc să iasă la suprafață și nu cei care se lasă înnecați în necazuri, copleșiți de evenimente sau îngropați în probleme.

Mai mult, nu plânsul încontinuu sau vorbitul întruna despre problemele tale te va face să le rezolvi sau să ieși din starea respectivă, ci faptul că îți dorești să depășești faza și acționezi în acest sens. Caută compania unor oameni veseli și cu inițiativă și prefă-te că nu ai nicio problemă cât stai cu ei de vorbă. Uită de tine, de presupușii dușmani, de cei care te-au supărat, de probleme sau griji și poartă-te precum un om picat într-o conjunctură veselă. Vei vedea că alta va fi starea ta după aceste întâlniri.

Orice ai face și oricum ai gândi, ține minte un lucru: nu ceilalți se vor schimba de dragul nostru, ci noi suntem cei care trebuie să ne schimbăm, ca să putem fi integrați în societate, anturaj sau grup de interese. Sau, pur și simplu pentru a putea evolua ca indivizi dotați cu inteligență, ambiție, inițiativă și voință.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here