Calatoria

Într-un compartiment dintr-un tren s-au întâlnit trei bărbați care nu se cunoșteau între ei. Întâmplarea făcea ca destinația finală să fie aceeași pentru toți trei, așadar erau nevoiți să călătorească împreună.

După ce s-au salutat scurt, s-au inspectat cu coada ochiului și și-au așezat bagajele la locul lor, fiecare dintre ei și-a ocupat locul pe care îl avea.

Cum drumul era lung și călătoria urma să dureze vreo câteva ore bune, fiecare dintre ei s-a „înarmat” cu câte ceva împotriva plictiselii: unul și-a adus cu el o carte, al doilea niște căști la care urma să asculte muzică iar al treilea….ei bine, al treilea și-a luat cu el doar niște apă, ceva de ronțăit și atât. S-a gândit el că va admira priveliștea din tren, va mai vorbi cu vreunul din compartiment și nu se plictisi pentru că timpul va trece relativ repede.

Și a pornit trenul. Primul dintre ei și-a scos cartea și a început să citească cu aere de intelectual, al doilea și-a montat căștile pe urechi și a dat drumul la muzică uitându-se plictisit pe fereastră, în timp ce al treilea dintre ei s-a așezat comod la fereastră urmărind încântat peisajul care se derula dincolo de fereastra trenului.

Dar, după o oră de mers, trenul a oprit la următoarea stație și în câteva minute în compartimentul lor a intrat o pereche, o bătrânică și un bătrânel care și-au ocupat locurile.

„Ce moși….” a gândit cel cu cartea, ridicându-și privirea preocupată din rândurile cărții.

„Sper că nu miros urât…” a gândit cel cu căștile pe urechi, făcându-se că nu aude salutul bătrâneilor.

„Ce pereche simpatică!” a gândit cel de-al treilea, zâmbindu-le celor doi în timp ce le răspundea la salut.

Drumul a continuat fără incidente și, după nici încă o oră trenul a oprit din nou și în câteva minute în compartiment a intrat o femeie cu un copilaș foarte mic în brațe. Femeia a salutat și s-a așezat cuminte la locul ei. Bătrâneii s-au adunat puțin unul lângă altul ca să-i facă loc femeii să treacă.

„Asta mai lipsea!” a gândit cel cu cartea în mână, privind disprețuitor la femeie și dând absent din cap ca răspuns la salutul femeii.

„Sper că n-o să facă copilul vreo….treabă ca să pută în compartiment!” a zis în sinea lui cel cu căștile, făcându-se și de această dată că nu a auzit salutul.

„Ce copil drăguț!” a gândit cel de-al treilea în timp ce i-a zâmbit femeii, răspunzând-i la salut și ajutând-o să urce geanta cu care urcase în tren.

Și trenul s-a pus din nou în mișcare. Și a trecut pe lângă alte stații, pomi, câmpuri, șosele, ferme, alte stații, alți pomi….

Dar, copilașul a început să scâncească și toată lumea s-a uitat înspre femeie. Cel cu cartea s-a uitat din scurt și a zis în sinea lui „am avut dreptate că asta ne lipsea”, cel cu căștile s-a uitat îngrozit a „sper că nu va alăpta copilul”, bătrâneii au zâmbit iar cel de-al treilea călător a întrebat dacă femeia vrea să fie ajutată.

Femeia a scos din geantă o sticlă cu ceai și i-a dat copilului, iar drumul a continuat.

Și au trecut pe lângă șosele, dealuri, ferme, pomi….până când trenul a încetinit, iar femeia s-a ridicat. Cel de al treilea bărbat a ajutat-o să își ia geanta, i-a deschis ușa compartimentului iar femeia a coborât.

Primul bărbat a gândit „bine că a coborât”, al doilea a zis în sinea lui „sper să nu mai urce altcineva” iar al treilea și-a reluat locul de lângă geam de unde a admirat iar copacii, dealurile, pomii, fermele. Iar bătrâneii s-au ținut de mână în continuare.

La un moment dat, cel de-al treilea călător s-a gândit că ar fi timpul să ronțăie ceva și a scos un pachet de biscuiți, sticla cu apă și niște pahare de plastic.

I-a întrebat pe fiecare în parte dacă dorește biscuiți.

Primul a ridicat nervos ochii din carte și a gândit „ăsta ce mai vrea de mă întrerupe?” în timp ce a spus un „nu, mulțumesc” cu voce tare, al doilea a dat din cap că „nu” vădit plictisit, iar bătrâna a luat un singur biscuit mulțumind și spunând că unul le este de ajuns, în definitiv toată viața au împărțit totul la doi.

Dar, după nici o oră trenul a oprit din nou și în compartiment a intrat un tinerel cu părul vâlvoi. Nu i-a salutat pe niciunul, s-a trântit pe locul liber și-a scos telefonul și a început să butoneze.

L-au studiat pe rând, când fățiș, când cu coada ochiului cu toții.

„Ce îngâmfat!” a gândit bărbatul cu cartea, ridicându-și ochii cu superioritate din rânduri.

„Ce -o mai fi și cu tatuatul ăsta?” și-a zis în sinea lui cel cu căștile.

„E tânăr…” a ridicat din umeri, zâmbind a scuză cel de-al treilea.

Apoi, trenul a pornit iar la drum, pe lângă șosele, dealuri, ferme, pomi….și au ajuns la destinație după încă vreo două ore.

Tânărul a zbughit-o primul pe ușă, l-au urmat cei doi bătrânei simpatici. Cei trei bărbați au coborât unul după altul pe peronul gării, gândind fiecare în sinea lui:

„Ce călătorie stresantă și obositoare!” a zis cel cu cartea.

„Ce călătorie plictisitoare și lungă” a gândit cel cu căștile.

„Ce călătorie interesantă, dar scurtă și ce de oameni simpatici am întâlnit!” a gândit cel de-al treilea.

Morala:

Niciodată doi oameni nu vor percepe în același fel aceeași realitate, pentru simplul fapt că, de acolo din propria noastră bulă în care trăim și gândim, lucrurile se văd diferit, în funcție de starea de spirit, educație și modul de percepție al fiecăruia.

Cu atât mai mult trei oameni vor avea păreri și impresii diferite.

Fiecare zi este o călătorie. Unii urcă în trenul nostru, alții coboară. Unii împart cu noi ceea ce au, alții doar ne privesc plictisiți. Pe unii îi deranjăm noi, iar alții ni se par nouă a fi deranjanți. Câteodată suntem subiectivi, alteori superficiali.

Să ne bucurăm și să fim recunoscători pentru fiecare zi în care „prindem” trenul!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.