În dragoste nu există unitate de măsură. Nu poți cântări sentimentele, nu poți măsura nici intensitatea ori puterea cu care iubești. Nu poți vedea nici cât de mult te înalță, nici cât de tare te schimbă. Nu-i poți aprecia valoarea, nu-i poți vedea strălucirea. Așa că, iubirea nu este un magazin…..
Iubirea nu este un interviu. Nu trebuie să te prezinți la prima întâlnire cu un CV în mână. Vino doar tu, ești de ajuns….
Iubirea nu este nici târg, nici talcioc, nici expoziție cu vânzare. Nu vindem, nu cumpărăm și nici nu închiriem sentimente. Nu facem „test drive” cu emoțiile nimănui. Nu le achiziționăm în leasing….. Nu le dăm în concesiune…..
În dragoste, nu trebuie să fii doar în cea mai bună formă, sau în cea mai bună versiune a ta. Emoțiile cosmetizate au gust de fard, iar dragostea cu iz de fond de ten seamănă cu pozele de pe reviste: frumoase dar fade, atrăgătoare dar ireale, le admiri dar nu le vrei, le zâmbești dar nu le iei acasă. Deci, iubirea nu este o reclamă luminoasă și nici vreo aplicație de lustruit caractere…
În iubire nu există datorii de plătit, nici bonuri fiscale pentru emoția revederii și nici nu tai facturi atunci când consideri că partenerul ți-a rămas dator cu o floare. Nu există contabilitate care să evidențieze în vreun cont anume gesturile frumoase sau atenția acordată….. Nu treci întâlnirile în foi de parcurs…. Nu ceri băncii să îți comunice soldul sentimentelor tale. La finalul lunii nu verifici dacă ai ieșit pe profit. Așadar, iubirea nu este o societate de persoane….
Deși căutăm în celălalt ce ne lipsește și așteptăm să ni se ofere ceea ce dorim, suntem programați și să dăruim. Învățăm să dăruim și să primim, pentru că doar iubirea simplă și pură, fără condiții și pretenții te poate face să dăruiești….. Restul, este doar o simplă poveste despre oameni….sau doar o continuă căutare a unui lucru pierdut, pe care nu îl vei mai găsi niciodată în aceeași formă. Dar iubirea nu este un birou de obiecte pierdute….
În iubire nu suntem în concurs și nici în competiție. Și nici în vreun joc stupid, ori copilăresc. Nu există buton de „Star”, sau „Stop”….nici măcar de „Piua”! Vii cu mine sau rămâi acolo unde ești deja.
În schimb, iubirea seamănă cu un atelier de croitorie. Aici se croiesc toate: caracterul, mândria, emoțiile, trăirile, sentimentele, vanitatea, dorința, atracția, sensibilitatea, amintirile.
În acest minunat atelier cei doi sunt „croitori” și nu depinde decât de ei să fie și „pricepuți”!
În doi croim orele, zilele, apoi anii și destinul împreună. Fără niciun tipar și fără măsurători. Le croim în fapte și evenimente, pe măsura sentimentelor noastre și le coasem în amintiri comune. Uneori le probăm să vedem dacă ni se potrivesc, alteori le luăm pe încredere și plecăm împreună direct la drum.
Unele ateliere sunt doar pentru relații business, altele sunt pentru haute couture, casual sau doar pentru un sezon.
Când suntem norocoși, atelierul nostru lucrează la colecții pentru o viață!
Croim și coasem haine care nu se vor demoda niciodată, așa ca iubirea, această haină ușoară și comodă, care îi vine bine oricui și cade elegant pe oricine știe să o poarte cu sinceritate și încredere, asta dacă are norocul și este valabilă și reciproca.
Croim și coasem împreună. Eu sunt cojocul, iar tu ești acul. Mă coși în fiecare seară, iar eu mă descos în fiecare dimineață. Repetitiv și infinit împreună. Îmi peticești vanitatea și îmi însăilezi zâmbetul în fiecare dimineață, ca să îmi ajungă până seara. Când mă coși iar ca să adorm în fire de stele deșirate din fereastră…
În timp, croim și coasem haine pentru mine și pentru tine, apoi se întâmplă să coasem și hăinuțe. La început mici, apoi din ce în ce mai mari, până când se vor deschide și alte ateliere ….
Toți oamenii ar trebui să își deschidă acasă un atelier de croitorie. Să învețe să croiască și să își coasă propriile povești de dragoste. Cu materiale proprii, în culorile preferate, în cele mai trăznite modele de viață sau în cele mai reușite combinații de sentimente.
Pentru cei care nu cred în dragoste, este doar o simplă poveste despre haine…..
