Așa cum știm cu toții, nu există o rețetă a fericirii, așa cum nu există nici un ghid al relației perfecte, sau un tipar anume pe care se poate construi o relație trainică. Așa că, fiecare se descurcă așa cum poate mai bine….
Ceea ce urmează poate fi interpretat oricum: ori ca o poveste frumoasă, ori ca o ficțiune. Oricum, voi trata întreaga poveste prin prisma propriei persoane, așa, chiar și doar pentru simplul amuzament….
Totuși, m-aș bucura să cred că mai există pe această lume și oameni care mai cred în lucruri simple. În relații, încredere, dragoste, sinceritate, respect….
Acestea fiind scrise, să purcedem la drum….. drumul unei relații care se dorește a fi unul lung, frumos, vesel, presărat cu peripeții dar plin de amintiri minunate, al unei relații care începe așa cum începe orice relație, adică printr-o întâlnire.
1. Sunt punctuală! Foarte punctuală. Ca un ceas elvețian. Nu râdeți! Nu contează dacă ești bărbat sau femeie și nici cât de ocupat ești cu afacerile tale sau doar cu propriile gânduri. Punctualitatea este o chestiune care ține în primul rând de caracter, apoi de restul ocupațiilor tale. Și încă ceva: faptul că sunt femeie nu mi se pare o scuză de care să mă pot prevala ori de câte ori am chef să întârzii la vreo întâlnire, indiferent de ce natură este…. Așa că, prima bilă va fi albă! Niciun bărbat nu se așteaptă ca o femeie să fie punctuală la vreo întâlnire, cu atât mai mult cu cât este proverbială imensa capacitate a unora dintre femei de a pierde timpul în fața oglinzii, de teamă că nu vor arăta magnific! Eh, eu îndrăznesc să cred că singura care trebuie luată la întâlnire sunt eu, fără prea mult fard, fără prea multe emoții cosmetizate! Și pentru că sunt punctuală, recunosc faptul că nu îmi plac oamenii care caută neapărat și găsesc tot felul de scuze insipide pentru întârzierile lor.
2. Sunt sinceră! Dezarmant de sinceră. Tocmai de aceea, probabil, am multe cunoștințe, câțiva amici și puțini prieteni, că deh, sinceritatea ți-i triază! Dar, Doamne iartă-mă!…..cum poți fi altfel într-o relație, decât sincer? Și ar mai fi încă ceva: trebuie să te bazezi foarte bine pe propria memorie atunci când minți la modul patogen, pentru că, altfel pici de găină…. Așa că, am ales (vorba cântecului) nemărginirea….. dar a sincerității, cu tot cu riscurile aferente. Sinceritatea ta va genera încredere. Dacă ai găsit persoana potrivită, atunci îți va răspunde tot cu sinceritate, iar dacă nu, zâmbește și mergi mai departe. Nu te baza pe principiul că „și minciuna unește” sau că „și minciuna-i tot o vorbă”….. Știu, veți spune că sunt momente când nu este oportun să spui tot adevărul gol-goluț sau că este mai bine să nu îl spui. Sunt de acord, dar de aici și până la minciună este cale lungă! Însă drumul de la o minciună la alta va fi foarte scurt. Ca să nu mai vorbim de cât de scurtă poate fi o relație atunci când ești prins cu mâța-n sac!
3. Sunt loială! De ce nu? Mi se pare absolut firesc să fiu așa. Dorm liniștită, visez frumos și nu tresar în somn….Nici ție nu îți face plăcere să îl vezi cum îi fug ochii după altele, așa că, ce să mai vorbim de mai mult de atât! Nu îi face celuilalt ceea ce nu vrei să ți se întâmple ție, iar dacă, din nefericire ți s-ar întâmpla, atunci este strict alegerea ta dacă vrei să continui așa o relație…. Dar, încearcă să fii loială! Și să știi că de la privit, admirat, vorbit…..și până la mirosit, adulmecat, pipăit, gustat și savurat …..este cale lungă!
4. Știu să gătesc! Am învățat să gătesc de la mama, bunica, apoi din cărți, reviste și tot felul de emisiuni. Mi-au prins bine lecțiile de gătit rețete rapide pentru perioadele în care timpul a fost o problemă, dar și lecțiile pentru rețete mai laborioase, pentru zilele în care am chef să impresionez și timp pentru complicoșenii. Poate că dragostea unui bărbat trece prin stomacul lui, dar cât de frumoase sunt cinele în doi, ori încropeala micului dejun de sâmbătă, sau prânzul elaborat de duminică!…. Cine preferă să fie servit la restaurant, habar nu are ce pierde…. Veți spune că în ziua de azi femeia nu mai stă la cratiță sau că nu mai este timp pentru gătit!….. Aiurea! Nu stau la cratiță, dragele mele, doar îmi răsfăț familia, îmi satisfac una dintre pasiuni și am găsit un mod absolut minunat de a mă recrea…. Probabil că, peste câțiva ani, cele câteva kilograme în plus pe care le voi avea vor fi dovada unor mese delicioase savurate în doi….. Glumesc, pentru asta s-a inventat sala, sau obiceiul de a alerga prin parc….
5. Sunt calmă! Sunt calmă chiar și când mă enervez. Atunci când nu mă aude, atunci când se face că nu înțelege sau când uită ….. Și nu țip decât atunci când mă sperie în glumă! Ideea ar fi să rămâi calm indiferent de situație, pentru că ceea ce spui nu mai poate fi retras, iar ceea ce faci s-ar putea să nu fie uitat. Sau iertat. Și multe lucruri se rezolvă cu vorba bună. Oricât te-ai enerva, nu da frâu liber nervilor ca să alerge înspre nervii lui, trage aer adânc, numără, fă ce crezi tu că te va calma…..și vei vedea că lucrurile se pot rezolva și așa. Chiar mult mai bine și frumos. La început poate va fi mai greu, dar, după 20-30 de ani te vei obișnui….glumesc, evident! Este mult mai simplu decât pare!
6. Am simțul umorului! Râd la glumele lui și îmi place să glumesc, la rândul meu. Îmi place un banc bun, o glumă bună, o poantă inspirată, o întâmplare amuzantă, un film bun, o piesă de teatru bună….chiar și o gafă, dacă nu este deplasată ori de prost gust! Îmi plac oamenii veseli și cu simțul umorului. Îmi place să fac haz de necaz și să ies râzând din situațiile neplăcute, inclusiv din cele în care nimeresc din cauza altora. Și am convingerea că niciun bărbat nu preferă o femeie care se plânge tot timpul și este nemulțulmită, în locul uneia care zâmbește și este veselă…. În casa în care este veselie, parcă omul trage să ajungă seara devreme!….
7. Sunt inventivă! Nu mă plictisesc niciodată și totuși găsesc timp și doar pentru mine. Îmi trec prin minte tot felul de idei, poate nu neapărat inspirate, dar, măcar avem de unde alege….. Dacă vei găsi mereu ceva de făcut în doi, timpul va trece nu numai frumos, dar și util. Poți găsi o grămadă de activități în comun: de la cumpărături, activități casnice, până la plimbări mână în mână, sau doar discuții ….apoi concedii, vacanțe, scurte escapade….Doamne, paleta este atât de vastă! Fii inventivă, femeile pot găsi de făcut lucruri care nu îi trec neapărat prin cap unui bărbat….ei sunt mult mai practici!
8. Nu-l contrazic de dragul de a-l contrazice, iar când mă încumet să o fac, atunci aduc argumente în susținerea afirmațiilor mele! Nu îmi contrazic partenerul doar de dragul de a isca o ceartă, pentru că scopul oricărei discuții este să ajungem la o înțelegere. Relația este un parteneriat, nu o competiție, sau un concurs. Într-o relație nu suntem „care pe care” și nici „pe el, pe mama lui…” Iar dacă ajungem la astfel de discuții, deja înseamnă că am ajuns într-un punct care nu mai este comun…. Este adevărat că ne putem „tachina” și fără să ne certăm, ori supăra unul pe celălalt. Nu mă deranjează să fac așa cum vrea el, iar în cazul unei neînțelegeri ireconciliabile putem să dăm și cu banul….. Deși este doar o simplă glumă!
9. Nu am curiozități nesăbuite! Deci, vreau să trăiesc mai mult decât pisica! Nu mă interesează de ce a întârziat la masă, îl cred când spune că vineri seara merge cu băieții la o bere (fie că este blondă sau brună, câtă vreme vine acasă după trei-patru ore abțiguit și vesel și nu are fire de păr străine pe haine!). Nu mă interesează nici mesajele din telefon, nici mail-urile sau apelurile telefonice. Nu îi controlez programul sau agenda personală și nici bolboroselile din somn. Nici mie nu mi-ar plăcea să fiu tratată altfel, câtă vreme îmi spune că are încredere în mine! Nu sunt geloasă și nici nu îmi plac oamenii geloși. Și nu cred că a fi gelos și a te manifesta ca atare denotă faptul că iubești cu intensitate mai mare! Să fim serioși, așa zisele crime din dragoste nu se comit tocmai din…. dragoste!
10. Îmi cunosc și îmi recunosc limitele, greșelile, neputințele, posibilitățile și îi recunosc meritele, eforturile, sacrificiile și orice gest frumos pe care îl face. Îmi place să spun „te rog” și mi se pare absolut firesc să îi mulțumesc pentru tot ce face și pentru tot ce îmi oferă. Nu bat din pinteni pentru a obține ceva și nu îl șantajez cu plânsul. M-aș simți penibil…. Cunosc sentimentul de recunoștință atunci când primești, dar și mulțumirea atunci când oferi. Nu ne șantajăm reciproc și încercăm să nu ne dezamăgim.
