Verbele ascunse într-o relație reușită

Din câte știu eu, nu există rețeta unei relații reușite. Este și normal, de vreme ce suntem atât de diferiți, unici și într-o veșnică schimbare. Există cărți din care citim câte ceva, experiențe din care învățăm, prieteni pe care îi întrebăm, există intuiția proprie, „ghici ce vrea” celălalt, sau simplă nimereală într-o relație potrivită.

Cei mai inteligenți dintre noi își întreabă partenerul și învăță să comunice cu el, caz în care înveți tot ceea ce trebuie să știi direct de la sursă….

Din când în când însă, cineva rupe tăcerea și povestește ce tactică a aplicat sau ce soluție a găsit și i s-a potrivit, astfel încât a trăit într-o armonie perfectă cu partenerul până la adânci bătrâneți. Sau, măcar a găsit echilibrul pentru că, să recunoaștem cinstit: o relație seamănă oarecum cu mersul pe sârmă pentru care îți trebuie multă răbdare, muncă, pricepere, echilibru, interes, abilitate și concentrare.

Nu cunosc nici eu secretul unei relații perfecte, însă cred că am ajuns la maturitatea la care pot spune că am reușit să observ ce a mers și ce nu într-o relație, sau ce trebuie să faci și ce nu…

Și până acum, aș putea spune că o relație este caracterizată de verbe….multe verbe. Dacă înveți să le folosești și ți-ai ales în viață un partener pe măsură, atunci relația ta va fi într-o armonie și o vibrație minunată!

Știu, poate sună ciudat, dar cred că sunteți de acord cu mine ca „a iubi” ar fi primul și poate, cel mai important! Dacă nu iubești, relație este una de afaceri, de interese sau de plictiseală. Iubește și fă-te iubit, îndrăgostește-te în fiecare zi din nou, ca și cum ai suferi de amnezie și dimineața te-ai trezit lângă o persoană pe care nu o cunoști, dar îți place. Și pe care trebuie să o seduci, să o faci să se îndrăgostească de tine….și să vrea să rămână! În conotația acestui verb intră și a mângâia, a dezmierda, a face complimente, a alinta, a adora…. Este cel mai frumos dintre verbe, pentru că este foarte complex! Iubește!….doar când doar spui asta și ai și simțit fluturi în stomac și îți vine să zâmbești, exact așa cum faci acum!….

Apoi, ar fi verbul „a fi„….a fi prezent în relație, pentru că absența înseamnă lipsă de interes și asta duce la nepăsare, înstrăinare și, în final indiferență. Fii prezent zi de zi, noapte de noapte cu sufletul, în primul rând, pentru că restul vine de la sine. Ca să te vadă celălalt, trebuie să fii prezent. Chiar dacă veți fi departe fizic unul de altul, puteți fi prezenți cu sufletul. Dacă închizi ochii și îl vezi, înseamnă că este cu tine…

Am ajuns la un verb cu multe conotații: „a tolera„. Nu poți accepta o persoană dacă nu ești tolerant, pentru că, gândește-te, veniți din medii diferite, din familii diferite, cu apucături și tabieturi proprii, sau nevoi individuale….deci, este nevoie de toleranță. Nu poți sta cu cineva căruia nu îi suporți tabieturile, ori faptul că are vreo apucătură, sau un hobby, ori îi place ceva ceea ce tu nu suporți. Acceptă-l pe celălalt așa cum este și nu încerca să îl schimbi, sau să îi impui să fie sau să facă ceva anume. S-ar putea să scoți ce este mai rău din el. Dacă nu îți place cum este, lasă-l să plece, pentru că nu vă potriviți. Dacă nu îl iubești așa cum este, gândește-te că toate metehnele lui se vor accentua cu timpul. Nu văd sensul pentru care aș putea conviețui lângă un om pe care vreau să îl schimb.

Dacă tot am vorbit de toleranță, urmarea nu poate fi decât că tocmai am ajuns la verbul „a accepta„. Acceptă anumite lucruri așa cum sunt ele, fără să cauți neapărat și explicatiile. Uneori este bine să iei lucrurile așa cum sunt, sau așa cum vin ele în timp. Acceptă-i rudele, prietenii, acceptă-l pe celălalt așa cum este. Dacă l-am ales din atâtea chipuri, înseamnă ca l-am plăcut, îl vreau așa cum este. Dacă s-ar schimba nu ar mai fi cel pe care l-am întâlnit.

el si eaVerbul meu preferat este „a râde„. Râdeți mult, oricând, de orice. Doamne, să ai lângă tine un om cu simțul umorului este mană cerească. Te va înveseli când vei fi abătut, va face haz de necaz când va face vreo năzbâtie și îți va face zilele frumoase. Faceți să vibreze și pereții de râs și să se întrebe toți vecinii ce faceți… Într-o relație râsul este foarte important. Nu știu cine vrea lângă el un om ursuz. Și așa, viața este destul de grea….

Am ajuns la un verb ….delicat: „a tăcea„! Știu, uneori pare imposibil, dar trebuie să înveți să taci și trebuie să știi când să taci. De ce? Pentru că nu vei putea lua înapoi o vorbă aruncată, nu vei putea da timpul înapoi, nu vei putea șterge cu buretele ce ai zis. Și nici nu vei putea să îți astupi urechile ca să nu auzi ce îți reproșează celălalt. Ideal ar fi ca unul dintre voi să tacă atunci când celălalt este nervos. Nu poți motiva o ceartă doar spunând „m-ai enervat”… Iar pentru o ceartă este nevoie de doi! Lasă-l să se certe de unul singur, pentru că se va plictisi repede și își va da seama de ridicolul situației.

Contrar celor anterioare, verbul „a vorbi” poate suna ciudat…. Nu este deloc așa. Comunicarea este extrem de importantă în orice relație. Fără excepții! Comunicarea este mama înțelegerii, a cunoașterii reciproce. Este esența dragostei. Atunci când îi vei anticipa mișcările, sau îi vei ghici gândurile, ori vei spune ceea ce el gândește, atunci poți spune că îți cunoști partenerul. Și nu este vorba neapărat de obișnuință, cât despre cunoaștere reciprocă, indiferent despre ce ar fi vorba.

Verbul „a învăța” dintr-o relație presupune să învățați continuu. Să învățați unul de la celălalt și să vă învățați unul pe celălalt, pentru că doar așa apare cunoașterea reciprocă. Învață ce-i place sau ce își dorește și fă-i surprize din când în când. Nu neapărat valoroase în sens material, dar în care să se regăsescă grija ta, atenția și dorința de a-l face fericit pe celălalt. Exploreză-ți partenerul de viață ca pe un tărâm necunoscut, dar cuceribil!

Aș putea menționa un verb frumos: „a împăca„. Nu îl lăsa pe celălalt supărat, indiferent cine l-a supărat: tu sau altcineva. O seară stricată ori o noapte nedormită nu face bine nimănui, indiferent de situație. Nu lăsa noaptea să fie sfetnic bun pentru niciunul din voi și nici timpul să rezolve totul în locul tău … De multe ori, un cuvânt mărunt sau un gest simplu aduce împăcarea și șterge lacrimile. Nu le lăsa să se usuce singure în noapte….

Am un verb minunat: „a păsa„! Să îți pese de tot: de tine, de celălalt, de voi, de relația voastră, de tot ce este bine, dar și de situațiile mai puțin minunate din viața voastră: tristețea, problemele, facturile, oboseala, absolut orice! Dacă îți pasă, o parte din problemă este rezolvată, pentru că asta înseamnă susținere. Îi ești alături și îți este alături. Sprijiniți-vă reciproc mereu!

Vreau să îl menționez și pe „a ierta„, pentru că, dacă nu reușesti să ierți, atunci nu va exista nici liniște, nici pace și nici uitare. Orice lucru ținut minte și neiertat lasă urme adânci în suflet și vei fi predispus să îi reproșezi atunci când vă este lumea mai dragă….eventual de față cu alții. Așa că, iartă, dacă poți. În definitiv, cu toții greșim și nimeni nu este perfect. Dacă nu poți ierta, alege altă cale….

iubire

Am două verbe mai aparte, în sensul de a nu …. Primul dintre ele este „a nu jigni„. Nu îl jigni pe celălalt, indiferent de situație. Poți să îi spui un lucru în multe feluri, însă indicat ar fi să îi spui cu vorba bună, pentru că este foarte puțin posibil ca o situație să se rezolve cu barda la brâu sau ridicând tonul. Iar dacă ești femeie, nu accepta niciodată ca bărbatul de lângă tine să te jignească sau să ridice vocea la tine, pentru că de aici și până la o palmă nu este un drum prea lung. Iar a doua palmă o urmează extrem de repede pe prima!

Cel de-al doilea verb cu sensul de „nu” este „a nu respinge„. Nu îți respinge partenerul, pentru că s-ar putea ca a doua oară să nu îți mai propună. Indiferent despre ce este vorba…. Știi cum este: o dată „nu”, a doua oară „nu”…..și devine obișnuință. Și nu aplica pedepse care nu vrei să ți se întoarcă împotrivă…. Este posibil ca altă persoană să îi accepte cu mare plăcere ceea ce tocmai ai respins tu cu atâta indiferență și ușurință!

Cu siguranță, nu am epuizat tot ce se putea spune despre acest subiect, pentru că este unul foarte vast, însă, cred că în esență cam despre asta ar fi vorba. Fiecare își poate aduce în relație verbele care să caracterizeze emoția relației voastre și care să o personalizeze: „a păsa„, „a dărui„, „a dori„, „a împărți„, „a avea grijă„, „a adora” ….Aveți de unde alege, doar puțină imaginație vă trebuie și dorința de a fi împreună cu persoana iubită vreme îndelungată!

Aș mai adăuga faptul că o relație reușită presupune interes continuu pentru persoana de lângă tine și multă răbdare, emoție, voința de a fi nu doar „cu cineva” ci cu „acel cineva” din viața ta. Nicidecum cu interesul fad de a nu fi singur.

Poate o relație înseamnă și momente grele, dar și arta de a trece peste ele în doi, înseamnă pasiune, efortul de a păstra focul viu și minunata prietenie dintre doi oameni care se iubesc și care dețin și împărtășesc împreună secretul conviețuirii în doi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.