inger

Acum câțiva ani am cunoscut-o pe …..să îi spunem Zina. Avea douăzeciși ceva de ani, un copil cu mari probleme de sănătate și un soț. Cineva mi-o prezentase ca fiind „maltratată” de soțul ei, care avea grijă să o corijeze ori de câte ori îi ieșea din cuvânt. Stăteau cu părinții lui, la câteva străzi distanță de mine și, din povestirile ei reieșea că nici socrii nu erau prea sănătoși la cap. Certurile degenerau în bătaie și se terminau cu vizitele la domiciliu ale agenților de poliție.

Ce mai, una peste alta, Zina era victima perfectă a violenței în familie, lucru care pe mine mă uimea profund. Mă tot întrebam de ce alege o femeie să rămână alături de un bărbat care o jignește sau se poartă urât cu ea, darămite să mai stea să o molesteze… Părea o enigmă totală, dar auzisem și de femei care își iubesc „călăul” și citisem și destule cărți cu ciudați…

A început să mă viziteze împreună cu copilul și, din vorbă în vorbă să îmi povestească diverse episoade din viața ei în care soțul o bătea, socrii îi vorbeau urât, se luau la ceartă, venea poliția, îi despărțea, stăteau supărați vreo câteva zile sau săptămâni, se împăcau, apoi o luau de la capăt. Mi-a povestit apoi despre copil care se născuse cu problemele de sănătate, acum avea cinci ani și nu vorbea, iar de mers, mergea doar cu greu și susținută de cineva.

Într-una din seri m-am trezit cu ea la ușă, plus copilul, plângând și povestindu-mi cum a venit bărbat’su beat, au început să se certe și a luat-o la bătaie. A reușit să înșface copilul și să fugă. A stat câteva ore și a zis că se duce acasă și că nu vrea să rămână. Apoi au mai urmat astfel de episoade. Altă dată, m-am pomenit cu ea într-o sâmbătă dimineață și m-a întrebat dacă poate să rămână la mine peste noapte. Normal, am fost de acord. La un moment dat însă, am întrebat-o dacă n-ar fi mai bine să meargă la un medic legist, pentru un certificat medico-legal… Întâi a zis că nu, apoi, împinsă de la spate de mine a plecat, lăsându-mi copilul în grijă. S-a întors după trei ore zicând că medicul nu i-a dat niciun certificat, pentru că nu avea urme vizibile de violență.

Recunosc, am crezut-o inițial, apoi am început să mă întreb ce este în neregulă și cât de versat poate fi un bărbat de știe exact cât să o „frăgezească” fără să îi lase urme, dar am izgonit ideea, dând vina pe mintea mea zburdalnică și pe imaginația mea păcătoasă.

Mai recunosc și faptul că pe ea n-o înțelegeam de ce acceptă să stea cu un astfel de om, dar de copil mi se rupea sufletul. Am întrebat-o dacă se poate face ceva pentru copil, adică pentru starea lui de sănătate și mi-a spus că poate fi operat nu pentru a se face perfect bine, cât pentru a i se închide nu știu ce rană cu care se născuse și care supura și mi-a mai explicat ea niște lucruri din care nu am înțeles prea multe pentru că erau prea mulți termeni medicali. Mi-a adus și acte doveditoare pentru boala copilului…. La ce-mi trebuiau?

Dar, mi-a intrat în cap să văd ce pot face ca să ajut amărâtul ăla de copil la care nu mă puteam uita fără să îmi dea lacrimile. Într-o primă fază, trebuia să ajungă la București la nu știu ce spital pentru consultație și programare la operație. A plecat cu copilul la București, pe banii mei, atât cât putusem să îi dau, dar îi ajungeau și pentru drum, consultație și pentru cazare. S-a întors spunându-mi că a fost programată la operație peste două luni. Și mi-a spus și cât o costa intervenția.

Am început să întreb în toate direcțiile și am reușit să strâng niște bani (puțin peste suma pe care mi-o indicase Zina ca fiind necesară pentru deplasare și operație). Și asta în timp record, prin prieteni, colegii de serviciu, cunoscuți ….și eu, cu ce am putut. A plecat la București pentru operație, dar s-a întors după cinci sau șase zile spunând că nu a putut fi operat copilul pentru că lipsea nu știu ce investigație care dura prea mult și …n-am mai înțeles decât că urmau să o reprogrameze. Mi s-a părut ciudat…..

Apoi, înainte de Crăciun a venit plângând cu copilul în brațe, acuzându-și soțul că a bătut-o și că a vrut să dea și în copil, că a gonit-o de acasă și că vrea să divorțeze de el. Se hotărâse, în sfârșit, să scape de monstru! A rămas până pe la mijlocul lui ianuarie, când a început să vorbească din nou cu soțul ei și, într-un final s-au împăcat.

Dar, între timp, am mai făcut ceva: știți că era o emisiune cu o zână bună care ajuta oameni…ei bine, am scris toată povestea și am trimis-o la emisiunea respectivă care, fie vorba între noi am crezut că este un fel de aranjament și că nimeni nu îmi va răspunde niciodată. Dar, m-am înșelat și într-un timp relativ scurt am primit un telefon prin care mi-a fost comunicat faptul că sunt dispuși să o ajute atât pe ea cât și pe copil. M-au întrebat care sunt problemele cu care se confruntă și de ce anume au nevoie. Le-am spus ce știam și au programat-o pentru emisiune peste vreo două sau trei săptămâni. Au făcut un plan elaborat ca să o aducă o mașină la emisiune, dar fără să știe unde merge, crezând că urmează să se întâlnească cu cineva care putea să o ajute pentru operația copilului…în fine, a venit de acolo cu hăinuțe pentru copil, o tonă de pamperși, o haină de blană naturală pentru ea și o programare la un mare spital din București care urma să preia cazul și să încerce să trateze copilul din toate punctele de vedere posibile, iar cei de la emisiune să achite integral toate intervențiile. Mai mult, urmau să îi achite o excursie pentru ea și copil în Grecia, la o mânăstire unde voia să ajungă pentru închinăciune.

Și de aici încep amănuntele halucinante, pentru că Zina mea nu s-a mai dus nicăieri cu copilul spunând că și așa a fost destul de chinuit până atunci, că prea îl tărăște peste tot și nu se întâmplă nimic….

Am înțeles atunci că toate previziunile mele pesimiste s-au îndeplinit, că instinctul nu mă înșelase atunci când căutasem vânătăi și zgârieturi, urme și dovezi ale unor bătăi care nu existaseră în realitate…. Am avut convingerea că realitatea nu are nicio legătură cu povestea, dar, la vremea respectivă nu văzusem filmul „Filantropica”. Și abia apoi am descoperit replica maestrului Gheorghe Dinică: „mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană”. Nu știu dacă văzuse filmul sau doar avea rolul foarte bine învățat la „școala vieții”, de care era atât de mândră, dar se descurca impresionant de bine la capitolul „escrocherie”!

Doar că, „pomana” obținută din partea mea fusese cu mult sub așteptările escrocilor, pentru că posibilitatea ca cei doi soți să fi fost înțeleși era destul de mare.

Am rupt orice legătură cu ea fără absolut nicio explicație și pur și simplu nu am mai răspuns la telefon. Iar ușa casei mele a rămas închisă pentru totdeauna pentru ea. Mi s-a părut a fi cel mai elegant mod de a termina o relație de prietenie toxică și total nesinceră, profitoare și unilateral empatică.

A nu se înțegele greșit, nu regret nicio clipă ce am făcut, în special pentru copil. Doar că, m-am oprit din a mai fi luată de fraieră din cauza empatiei și a bunătății mele sincere.

MORALA: toate au o limită, inclusiv nesimțirea. Sau bunătatea, pentru care există un cui în fiecare casă, în care o putem agăța în așa fel încât să nu ajungă oricine la ea. Și, uite-așa, unii își irosesc șansa….oricare ar fi ea!
După câtva timp de la această halucinantă poveste despre empatici și escroci sentimentali, mi-am adus aminte de vorbele unui preot, care mi-a zis odată: să îți tremure mâna atunci când dai un bănuț din munca ta. La început, nu am înțeles exact la ce anume se referise dar m-am gândit că ar fi un non sens să mă îndemne la zgârcenie….Abia după toată tărășenia, am prins tâlcul vorbelor sale: să îți transpire în palmă bănuțul pe care vrei să îl dai. Este bine să ne gândim bine de tot înainte de a face ceva, orice. Mai ales atunci când ești tentat să dai din banul tău câștigat cu mare trudă și sudoare unora pe care astfel îi îndemni în mod indirect la lene și nepăsare…
Știu și un proverb japonez care sună cam așa: „de șapte ori verifică înainte de a avea dubii despre un om”.
Până și milostenia are regulile ei. Și limite, desigur….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.