Acum ceva ani buni, erau la modă scrisorile. Am prins și eu o perioadă scurtă de timp moda scrisorilor.
Ei bine, nu era neapărat o modă, ci, mai degrabă un mod de comunicare.
Dacă vroiai să corespondezi cu cineva, luai o foaie de hârtie, un stilou sau pix și începeai elegant cu „Dragă Cutărică….”
Sunt convinsă că o bună parte din cei care vor citi aceste rânduri vor zâmbi acum în timp ce vor simți nostalgia acelor vremuri, pentru că perioada aceea nu a fost deloc rea! Iar cei care mai închid și acum ochii în timp ce oftează și adulmecă mirosul unei cărți înainte de a o deschide, știu exact despre ce vorbesc…….
Iar voi, cei care sunteți mult prea tineri ca să fi scris vreodată vreo scrisoare, nu strâmbați din nas, pentru că ceea ce scriem noi acum pe sms, mms, chat, rețele de socializare și alte nebunii virtuale nu ne avantajează neapărat….nici măcar „românească reinventată” nu o pot numi …..eventual un fel de romgleză, semnaleză sau prescurtleză…
Dar, ca orice lucru care evoluează, vremea scrisorilor a trecut. Însă, nu pot să trec peste faptul că ne străduiam să scriem frumos, citeț, corect și cât mai elevat. Am în podul casei o cutie plină cu scrisori…. Într-o bună zi, poate mă voi gândi să le public….sunt amuzante.
Nu sunt neapărat nostalgică după acele vremuri, deși am avut privilegiul de a vedea și scrisori scrise cu caligrafie specială, impecabilă, ori pe foi de hârtie personalizate. Și nici nu mă opun schimbării, pentru că am înțeles la timp că nu este o idee bună, așa că mă adaptez rapid și învăț din mers. Dimpotrivă, chiar îmi place acest mod de comunicare în timp real!
Însă, doar pentru amuzament, aș dori să fac o comparație a vremurilor…
Așadar,
Înainte, scriai misiva (?), o puneai într-un plic, lipeai un timbru și mergeai la poștă ca să duci scrisoarea…….în schimb, acum scrii frumușel în căsuța ta virtuală mesajul și cu un „click„, „enter” ori „touch” ai scăpat porumbelul în eter! Zbârrrr….a fugit la destinatar….care îl primește și se minunează de bucurie, indignare, extaz, treaba lui de ce…
Înainte, în așteptarea răspunsului îți verificai cutia poștală cu sufletul la gură ……acum nici să verifici ceva nu mai este nevoie, pentru că telefonul îți beep-ăie, chirps-ăie, knock-ăie, whistle-ăie, ori pur și simplu viiiiibreeeazăăă!!!
Înainte, te străduiai să scrii caligrafic, corect gramatical și reciteai de câteva ori ceea ce ai scris ca nu cumva să te faci de râs greșind ceva …….acum prescurtăm cuvintele, râdem pe după puncte și paranteze, zâmbim prin emoji, dăm din mâini ca niște maimuțe virtuale, nu mai punem virgule, nu există semne de punctuație, ne este indiferent dacă destinatarul nostru virtual va înțelege ce am scris, sau doar va intui, iar ăla care mai știe ceva gramatică nu este decât un fraier sadea!
Nu știu câți dintre noi realizează faptul că limba română are semne de punctuație, așa cum vocea omului are inflexiuni….am mai dat exemple de fraze în care „puterea virgulei” schimbă radical sensul sau chiar scapă condamnatul de la moarte!….
Înainte, prin scrisori oamenii își transmiteau gânduri frumoase, sau urări, se felicitau, ori își transmiteau vești…….acum ne ascundem în spatele monitoarelor și câteodată, unii dintre noi alegem într-un mod nejustificat să devenim mojici, deși nu ar trebui să considerăm că virtualitatea ne poate face caracterul praf, la fel și omenia…. Poate că unii vor spune „ei, și ce dacă”? Doar nu ne cunoaștem ca să ne mai și respectăm, nu-i așa? Din trei taste l-ai și înjurat….iar dintr-un click îl blochezi. Abracadabra și l-ai făcut să dispară!
Înainte, oamenii scriau așa cum gândeau…….din păcate, acum mulți dintre oamenii gândesc așa cum scriu…. Și asta pentru că ne ascundem după propria ignoranță, disociind socializarea de buna cuviință sau comunicarea de moralitate!
Nu știu dacă trebuie să regret niște vremuri apuse, ori să mă bucur pentru timpurile în care trăiesc, cert este însă un singur lucru: chiar dacă am scris sau nu vreodată vreo scrisoare pe o bucată de hârtie, asta nu înseamnă că nu putem scrie și azi într-o căsuță virtuală un mesaj frumos, un gând bun, un cuvânt de încurajare, un salut prietenesc, o povață, o poantă bună, o simplă poveste de viață….. Pentru că, în definitiv, mă definește ca om civilizat atât ceea ce scriu, cât și cum anume o fac.
Frumoase vremurile acelea cu scrisorile , lumea avea mai multa răbdare (știau ca nu poate ajunge imediat scrisoarea), știau sa scrie corect, își foloseau creierul mai mult. Acum totul se vrea a fi instant , prea multe prescurtări , uitam esență vieții și plăcerea de a trai.
Felicitări pentru articol
Multumim Sergiu, intradevar Manuela merita felicitata pentru acest articol si nu numai…
Cat despre scrisoare vs mail , as indrazni sa ma gandesc spree viitor si ma intreb: si mailul va ajunge cu a ajuns scrisoarea acum?
Oare ne vom trimite mesaje prin „Cloud” la o simplu efort de gandire?