Iubirea este acel sentiment minunat care nu se știe de unde începe să ne atace, însă ne modelează până și sufletul în formă de inimă, iar una din penele din aripa lui Cupidon ne însuflețește spiritul și îl face să zburde tâmp în toate direcțiile.
Toată lume vorbește despre iubire. Scriem despre iubire la modul frumos, o descriem în cuvinte mărețe, o ridicăm în slăvi, o cântăm, dar nu recunoaștem niciunul nici că ne schimbă, nici că începem să ne comportăm ciudat atunci când iubim!
Doar în filmele de comedie mai vezi parodiat acest minunat sentiment care ne transformă în ceva ce nu am visat niciodată că am putea deveni, însă nimeni cu vorbește serios despre aceste schimbări prin care trece un biet muritor, atunci când are privilegiul de a iubi. Pentru că, da, este un adevărat privilegiu să iubești. Numai cine a iubit vreodată va recunoaște toate simptomele….dar, câți vor recunoaște, oare, că au fost penibili, ori uituci, sau cu capul în nori? Sau că au uitat să mănânce două zile, ori au stat cu ochii zgâiți în tavan visând la celalalt?
Și toți ne ascundem de adevăr, de parcă a iubi este o boală….
De ce n-am recunoaște? Nu vă mai tot ascundeți, pentru că nu este o boală! Câți dintre noi nu s-au ascuns atunci când iubeau, câți dintre noi nu s-au furișat măcar o dată ca să se ducă la vreo întâlnire? Oare câți dintre bărbați nu au avut ascunsă o floare în buzunarul de la piept? Sau nu le-a tremurat mâna de emoție atunci când au răspuns la telefon?
Câți dintre noi nu mai fac încă asta, deși poate au o vârstă?? Pentru că iubirea nu ne cere CV-ul la nicio întâlnire și nici nu ne legitimează….
Putem să recunoaștem cinstit pentru că, indiferent de vârsta pe care o vom avea, iubirea va face același lucru cu noi: ne va schimba! E rău? E bine? …. Habar nu am….dar tot ce se cheamă iubire începe așa!
Da….iubirea ne deviază de la traiectoria noastră, ne modifică comportamentul, ne „tâmpește” în bine, ne dă aripi, ne injectează adrenalină în vene, ne taie pofta de mâncare, ne fură somnul, ne face să visăm cu ochii deschiși, ne luminează fețele, ne desenează un zâmbet larg pe chipul care devine peste noapte unul vesel. Iubirea ne face obrajii să roșească fără motiv, doar așa, la auzul numelui celuilalt.
Iubirea ne face să simțim fluturi în stomac și molii în cap…. Începem să smulgem petalele florilor în căutarea răspunsului la întrebarea „mă iubește?”….bietele flori….
Iubirea îi schimbă și pe cei mai duri oameni și îi face sensibili și mai umani. Îi armonizează cu întreg universul și parcă îi acordează cu notele ciupite de Cupidon din instrumentul lui ciudat la care îngână în surdina îndrăgostiților melodii de dragoste.
Iubirea este cea care le face pe femei să petreacă de două ori mai mult timp în fața oglinzii, să facă schimbări radicale de înfățișare pentru bărbatul iubit. Să își cumpere tot felul de costumații de noapte, de zici că s-au angajat la teatrul de revistă!….
Iubirea ne ridică cu câteva palme de la pământ și ne înalță ….și ne tot înalță, până când omul care iubește se trezește cu capul într-un nor. Că nu doar Cupidon este orb!….Tot așa și iubirea, care nu are ochi, dar are aripi ca să zboare!
Iubirea ne dă aripi, ne înalță până la cer și ne dă drumul tocmai de acolo. Așa că, descurcă-te omule….și vezi dacă te așteaptă jos iubirea ta cea mare!
Iubirea ne zăpăcește pe toți, ne ia mințile, le amestecă și apoi ni le pune cu furca înapoi….dar ce mai contează unde rămăsesem cu gândul?! Oricum suntem amețiți de parcă am trage câte o dușcă de mastică din oră în oră….
Iubirea ne dă genul de zăpăceală care ne trimite de trei ori în același loc și care ne face să uităm ce căutăm, ne desenează un zâmbet absent pe figură și ne face să devenim enervanți pentru cei din jurul nostru. Enervant de fericiți!
Iubirea te face să simți cum plutești, să nu mai știi de tine, să te duci la piață după pâine și să aterizezi în ușa iubitei cu un buchet de flori … Iubirea îi face pe idioți să pară deștepți, iar pe cei inteligenți îi face să pară de-a dreptul tâmpiți …
