Banca din parc era libera asa ca tanara femeie s-a asezat sa citeasca. Deasupra ei atarnau ramurile lungi ale unei salcii batrane. Femeia era incruntata, ba chiar dezamagita de viata pe care o avea si considera ca avea motive intemeiate sa gandeasca asa.
De parca asta nu ar fi fost suficient pentru a avea o zi neplacuta, a observat ca un baietel se apropie de ea, obosit de atata alergat.
Baietelul s-a asezat in fata ei tinand capul inclinat in jos: „Uite ce am gasit!” In mana lui era o floare.
„Ce imagine demna de mila … isi spuse femeia. Floarea avea petalele ofilite, probabil prea putina lumina sau insuficienta apa de ploaie.
Dorind ca baietelul sa-si ia floarea ofilita si sa plece la joaca, femeia a schitat un zambet fals, dupa care s-a prefacut ca citeste din carte.
In loc sa se retraga, baietelul s-a asezat pe banca langa ea si a declarat cu entuziasm: „Cu siguranta miroase minunat si este si frumoasa! De aceea am si cules-o. Uite, este pentru tine!”
„Buruiana” din fata ei, asa cum o vedea femeia, parea sa fie la capatul existentei ei si n-avea culori aprinse, rosu, galben sau portocaliu … stia totusi ca trebuie sa o ia, asta fiind singura sansa ca baietelul sa plece.
Asa ca a intins mana si a spus: „Multumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!” Insa in loc ca baietelul sa-i intinda floarea, el continua sa o tina in aer. Atunci a observat pentru prima oara ca baietelul „culegator de buruieni” nu putea sa vada. Era orb.
Femeia si-a auzit vocea tremurand, iar lacrimi straluceau in soare in timp ce ii multumea ca a ales cea mai frumoasa floare pentru ea.
„Cu placere!” a zambit baietelul si a plecat din nou la joaca, fara sa inteleaga impactul pe care l-a avut asupra femeii.
Ea a ramas tintuita locului, intrebandu-se cum a reusit copilul sa vada o femeie ce-si plangea singura de mila sub o salcie cu crengile plecate.
Oare stia de starea pe care ea insasi si-o provocase? Poate ca in inima lui, el fusese binecuvantat cu o vedere clara … astea erau gandurile femeii acum.
Prin ochii copilului fara vedere, femeia a putut sa vada in sfarsit ca problema nu era lumea din jurul ei, ci felul in care ea vedea lumea.
Si-a promis atunci ca pentru toate momentele in care a fost oarba, sa vada de-acum inainte frumusetea vietii si sa aprecieze fiecare secunda care-i apartine. A dus apoi floarea ofilita la nas si a inspirat parfumul unui minunat trandafir.
Zambetul i-a aparut pe buze cand l-a vazut pe baietel tinand o alta floare ofilita in mana. Micutul se indrepta acum sa schimbe viata unui batranel de pe o alta banca, ce nici macar nu suspecta ce-l asteapta.
