Cu ceva timp în urmă, într-o familie obișnuită se năștea o fetiță năzdrăvană. Spun năzdravană pentru că, pe timp ce creștea făcea cât trei băieți laolaltă.
Din pricina creșterii într-un mediu creativ, dar beneficiind și de un grad destul de ridicat de imaginație, fetița a început să dezvolte o personalitate destul de puternică.
Într-una din zile, în casa acestei familii și-a făcut apariția una dintre mătușile mamei fetiței. Copila ajunsese deja la minunata vârstă de cinci anișori și era un copil ca toți copiii.
Mătușa a tot chestionat-o pe fetiță în fel și chip, întrebând-o cum o cheamă, câți ani are, ce face, cu ce se joacă, cum îl cheamă pe ursulețul cu care se joacă, ce îi place să mănânce, însă, la un moment dat a epuizat toate întrebările din repertoriu. Până atunci, fetița avusese răspuns la toate întrebările adresate.
Așa că, mătușii i-a trecut prin minte să o întrebe:
„Și, ce vrei tu, puișor să te faci când vei fi mare?”……veșnica, eterna, enervanta și de-a dreptul tâmpita întrebare adresată de tuși și mătuși îndepărtate tuturor copiilor pe care îi întâlnesc!….
Fetița, fără să îsi ridice ochii din jucării, i-a răspuns cu cel mai natural ton posibil:
„Regina Angliei!”
Mătușa a rămas blocată holbându-se la copil, iar mama, care asistase la discuție mândră de a sa progenitură, a rămas mută, surdă și înțepenită de uimire. Copila nu mai spusese niciodată așa ceva, însă, ce-i drept, nici nu mai fusese vreodată întrebată!
De atunci, indiferent cine o întreba pe fetiță ce ar vrea să devină când va fi mare, aceasta le răspundea tuturor în același fel. Răspunsul a fost invariabil ani la rând…. Degeaba au încercat părinții să afle de unde auzise așa ceva, sau ce o determinase să adopte acest răspuns inedit și degeaba i-au explicat mai apoi că acest lucru ar fi practic imposibil….fetița a ținut-o una și bună: Regina Angliei! Și asta, în timp ce prietenii ei de joacă își doreau să devină doctori, mecanici de locomotivă, șoferi, pompieri, polițiști, sau chiar musafiri!
Anii au trecut și, între timp au tot râs amintindu-și de acest incident simpatic….
Fetița a crescut, a devenit o adolescentă, apoi o tânără domnișoară frumoasă, dar și extrem de feminină.
La un moment dat, a cunoscut un tânăr elegant, manierat, care i-a devenit destul de repede simpatic, de care a început chiar să se îndrăgostească.
La un moment dat, relația dintre ei a devenit extrem de serioasă.Într-una din serile în care se plimbau de mână pe malul lacului lor preferat, în timp ce de undeva a început să se audă un sunet plăcut de vioară, băiatul a scos din buzunarul de la piept o cutiuță cu un inel și a întrebat-o scurt și la obiect:
„Vrei să te căsătorești cu mine?”
Fata a rămas mută de uimire, pentru că, deși i-ar fi plăcut, totuși o cam luase prin surprindere cererea inopinantă a băiatului.
Văzând că ezită, băiatul s-a uitat în ochii ei și a întrebat-o zâmbind sincer:
„Ei, ce zici, prințesă?…”
Fata a izbucnit în râs, amintindu-și brusc povestea din copilărie și a acceptat bucuroasă propunerea băiatului. Și-a dat seama că, deși nu ajunsese Regina Angliei, în sfârșit își găsise prințul!
Nu știu ce s-a mai întâmplat, presupun că și acum trăiesc împreună fericiți pe undeva și poate au casa plină de copii….
Povestea are și morală, sau măcar mai multe concluzii:
În primul rând, ar trebui să știm că nu trebuie neapărat să ne naștem într-o familie regală pentru a deveni prințese.
Apoi, că nu trebuie nici măcar să ne naștem prințese, trebuie doar să ne găsim prințul!
Fiecare femeie poate deveni prințesa unui bărbat, pentru că, într-un cuplu de oameni normali care se iubesc și împart totul, viața unui bărbat devine „regatul” alesei inimii lui!
Și nu în ultimul rând, poate că toate femeile chiar se nasc prințese și, la un moment dat fiecare dintre ele își va găsi prințul…..
