Un tânăr s-a îndrăgostit de o fată. Un lucru firesc, de altfel….
S-a îndrăgostit atât de tare, încât s-a gândit să își ceară iubita de soție.
Dar, pentru a face lucrurile bine și pentru a avea și conștiința împăcată că a făcut alegerea cea mai înțeleaptă, a dat fuga la duhovnicul lui să îi ceară binecuvântarea, așa, ca să pornească cu dreptul pe drumul vieții în doi.
Ajuns față în față cu duhovnicul, acesta i-a cerut să i-o descrie pe aleasa inimii.
În timp ce tânărul ofta gândindu-se cu ce să înceapă, duhovnicul a luat o foaie de hârtie și un pix.
„Este frumoasă„, a început timid tânărul îndrăgostit…….
Duhovnicul a desenat pe hârtie un zero.
„Este vrednică și darnică„, a continuat tânărul nostru…
Duhovnicul a desenat pe hârtie un alt zero.
„Este licențiată și are și un masterat …” a continuat timid tânărul…
Duhovnicul a desenat pe hârtie încă un zero.
„Este de familie bună” a reușit să articuleze tânărul nostru…
Duhovnicul a mai desenat pe hârtie un zero.
Deși nu înțelegea nimic din ce se întâmplă, tânărul nostru a continuat descrierea la fel de timid:
„Este drăgăstoasă și răbdătoare„
Iar duhovnicul lui a desenat pe hârtie din nou un zero.
„Și este credincioasă…” a mai spus tânărul nostru.
Atunci duhovnicul lui, în timp ce zâmbea a pus un „unu” mare în fața cârdului de zerouri, spunându-i tânărului nostru:
„Cu asta trebuia să începi….pentru că, fără asta, oricâte zerouri ai pune într-un număr, tot zero înseamnă la final…
Iar fără credință, fiule, nicio virtute și nicio calitate nu fac doi bani, pentru că doar credința te îndeamnă să fii bun și iubitor cu toată lumea, te oprește de la multe tentații, te păstrează modest și îți arată că, oricât de puțin crezi că ai în viață, tot găsești măcar un motiv ca să fii mulțumit. Iar asta se cheamă recunoștință pentru viața ta și pentru traiul pe care îl duci. Și toate acestea nu îți pot aduce decât multe alte lucruri bune în viața ta, dar și multă pace”.
Și duhovnicul îi dădu tânărului binecuvântarea pentru a se căsători cu aleasa inimii lui.
