Sambata trecuta am vazut un film in legatura cu care eram relativ sceptica. Nu mi s-a parut wow nici subiectul, nici actorii nu imi erau cunoscuti, in afara de Helen Hunt, per total, un film la care i-as fi da nota “meh”. Insa apoi am inceput sa ma uit, si pe parcurs am realizat de ce filmul asta merita o nota mai mare si de ce merita sa intre pe lista vizionarilor tale de “must” de sambata.
Pe scurt, e vorba despre doua tipe best friends inca din copilarie, Line (Caroline) si Kelley. Line e genul ala de tipa care e mereu optimista si mereu vede partea plina a paharului. E capitanul echipei de volei, sufletul petrecerilor, raza de lumina din cadrul familiei si cea care stie cum sa te inveseleasca cand ai o zi proasta. Pe scurt, un fel de unicorn peste care nu prea dai in viata de zi cu zi insa ai vrea sa ai o astfel de lumina prin apropiere.
Si faza e ca nici viata lui Line nu e chiar un sir de curcubee. Mama ei se zbate intre viata si moarte pe patul spitalului iar cei doi frati mai mari sunt deja plecati. Si totusi, nu lasa niciodata ca sentimentele sa stea in calea succesului la volei sau sa ii umbreasca personalitatea stralucitoare.
Totul minunat si fantastic pana in momentul in care Line se decide sa o viziteze pe mama ei la spital dupa o petrecere data pentru echipa de volei. Si in urmatoarea scena deja avem doi politisti stand in usa si stim cu totii ce vesti proaste urmeaza.
Incearca sa iti revii din chestia asta! Si nu ajunge, la o zi dupa moartea ei, decedeaza si mama ei, astfel tatal ramanand singur. Si brusc filmul devine o drama pentru care ai nevoie de un pachet de servetele. Si ai. Pentru ca nu devine o melodrama. Vedem cum colegele de echipa se lupta cu sentimentele de durere, cum incearca sa se reculeaga si sa faca vreun sens din cele intamplate, si mai ales, cum sa o onoreze pe Line.
Si de aici incepe partea a doua a filmului, sau cum imi place sa ii zic, viata de dupa Line.
Pierderea unui copil, pierderea cele mai bune prietene sau celei mai stralucite atlete din ehcipa ta nu e o lovitura usora. Va reusi echipa sa se refaca suficient cat sa castige campionatul, oare?
Pana la urma insa concluziile cu care trebuie sa ramanem e ca nici nu conteaza titlul de la campionat. Conteaza cum Line, spiritual echipei, a reusit sa uneasca fetele chiar si dupa trecere ei in lumea de dincolo. Conteaza cum oamenii ajung sa se sprijine pentru a face sens dintr-o tragedie inexplicabila. Conteaza cine devenim cand viata ne loveste cel mai tare.
Si uite asta e motivul pentru care filmul chiar e foarte tare si merita vizionat, in ciuda intorsaturii dramatice a lucrurilor. Este tare pentru ca trateaza un subiect cu care vom ajunge cu totii sa ne confruntam, mai devreme sau mai tarziu, si sincer, nu stiu cati dintre noi am reusi sa pastram apele asa de calme.
Astfel, ia niste popcorn, un ceai, daca tot s-a racit afara, and press play! Sa imi zici cu ce impresii ramai si daca ai avea vreun alt film ca si recomandare dupa acesta!
