Joker - sau filmul anului

Nu sunt fana Batman, nu sunt fana a filmelor Marvel sau DC, a super-eroilor sau altor chestii de genul asta. Povestea e ca am mers la cinema pentru un alt film (despre care voi vorbi in alt articol, frumusel si el) si stateam linistita, cu punga de popcorn in mana, sa se stinga luminile si sa ma pot bucura de film.

A pornit intre timp un trailer (urasc trailerele, parca iti spun tot ceea ce merita vazut intr-un film si nu mai are rost sa il vezi). Apare Joaquin Phoenix, cu par lung, mai slab decat de obicei. Intr-un rol mega dubios. Mi-au trebuit cateva secunde sa ma prind despre ce e vorba. Si apoi cand mi-a picat fisa „OMG, Joaquin il va juca pe Joker”. Si de atunci a inceput o numaratoare inversa pana la premiera filmului.

Nu am mai asteptat in viata mea un astfel de film. Joker. Mereu mi-a placut, mereu mi s-a parut un renegat al societatii, un nevinovat care a fost lustruit de societate intr-un monstru. Insa nici nu stiam cat de aproape sunt de adevar.

In fine, miercuri a fost ziua cea mare. Am facut rezervari deja cu o saptamana inainte pentru a ma asigura, ca o disperata notorie, ca prind locurile cele mai bune. Si am asteptat, cu popcornul in mana, stingerea luminilor. In prima jumatate a filmului nici nu te prinzi ca e vorba despre Joker. Ar putea fi povestea ta, sau a mea, sau a oricarui roman care se duce zi de zi la lucru, e batjocorit constant pentru un salariu de doi lei din care abia se poate intretine.

E un film despre o societate distopica ca si ideologie, care se poate la fel de bine aplica oricarei societati curente. O societate care si-a parasit oamenii care ar fi avut nevoie cel mai mult de suport, oamenii cu probleme psihice pe care nu le ia nimeni in serios (si cea mai mare problema la problemele mintale este ca toata lumea se asteapta sa te comporti de parca nu le-ai avea), oamenii dezavantajati, oamenii cu handicap si asa mai departe. E o poveste pe care o vom regasi zi de zi, daca pastram ochii largi deschisi cand umblam pe strada.

Este o transformare cathartică, o transformare in timpul caruia nu am putut sa nu stau pe scaun mereu si sa sper ca va reusi, sa sper ca va reusi sa se razbune pe o societate care nu doar ca l-a lasat balta mereu ci i-a ingreunat intreaga viata. Cam cum face si societatea noastra, de altfel.

Multi critici au sustinut ca e un film despre uciderea in masa, fara o idee clara si exacta, fara vreun mesaj ce poate fi transmis si dus acasa dupa vizionare. Mesajul insa este unul destul de clar. Mesajul este ca de multe ori societatea condusa gresit naste monstri, ca de multe ori  si oamenii care ar putea fi salvati, ajutati, sunt impinsi catre adancurile negre intr-atat incat o iau pe cai fara intoarcere.

joker
Sursa foto: https://cdn.collider.com/wp-content/uploads/2019/09/joaquin-phoenix-joker-image.jpeg

Nu este o poveste cu super-eroi, nu este o poveste la care sa razi prea des. Cam acelasi sentiment pe care l-am intalnit cand am vizionat Joker l-am mai avut cand am vazut V for Vendetta, ideile din spate fiind net diferite, insa am simtit un punct de ciocnire intre cele doua. In fiecare secunda am simtit durerea si frustrarea pe care Arthur trebuie sa o fi simtit-o zi de zi, in fiecare secunda a zilei.

E un film, printre putinele, care te face sa aplauzi, sa speri, pentru ceea ce s-ar numi personajul negativ. Te face sa te gandesti daca intr-adevar, acest om parasit de societate, de oameni, este negativ, sau totusi exista o linie atat de subtire in aumite cazuri intre ce e corect si ce e gresit, incat nici nu o vedem clar?

Un film care iti schimba perspectivele daca ai mintea destul de deschisa.

Clar nu exista nici un alt sfat decat acela de a merge la cinema si a vedea Joker. Pentru mine, este de departe filmul anului. Indiferent ca sunteti sau nu fan al benzilor desenate, indiferent ca tineti cu Batman sau cu personajul cu ras sumbru. Trebuie sa il vedeti, va datorati acest lucru.

Il datorati tuturor celor din jurul vostru pe care ii neglijati zi de zi, fiindca e mai usor decat sa infruntati problemele reale si decat a intelege. Ura e mereu mai usoara decat empatia. In plus, Joaquin joaca exceptional. Merita toate aplauzele pentru rol, pentru dedicatie, pentru intelegerea acestui personaj dificil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.