Am decis sa nu aleg nici un alt titlu secundar pentru acest film deoarece, cel mai sicner, a fost cel mai bun film pe care l-am vizionat de foarta multa vreme. Stiu ca v-am obisnuit sa ne uitam la filmulete mai light in aceasta zi de repaus, sambata, insa de data aceasta am considerat ca merita sa va scot in evidenta acest film.
Este posibil sa fii auzit deja de el, avand in vedere ca a castigat deja o gramada de premii si este pe lista pentru cel mai bun film la Oscar-urile din acest an, iar actrita principala e nominalizata la cea mai buna actrita. Astfel, nu se poate ca atatia oameni sa se fi inselat in legatura cu calitatea acestui film.
Imagineaza-ti Mexic-ul in anii 70. Un film alb negru cu niste cadre care te vor lasa cu gura cascata, un film care urmareste viata cotidiana a personajelor si le impleteste cu elemente politice ale perioadei. Personajlul principal, Cleo, e o tanara a carei varsta nu o putem afla nicicum, e greu sa ne dam cu presupusul, insa probabil undeva sub 20 de ani, trecuta de adolescenta.
Personajul ei e inspirat din realitate, din femeia care l-a ajutat pe regizor si familia acestuia in timpul copilariei sale. Regizorul, Cuarón, este extrem de precis cand vine vorba de recrearea exacta a orasului, cu toate micile detalii pe care le putea surprinde.
Despre ce e vorba?
Filmul urmareste firul narativ al lui Cleo, o tanara care e angajata ca si menajera, si baby-sitter la o familie semi aristocrata din Mexic. Traieste, impreuna cu o alta tanara, la casa acestor oameni si are grija de copii lor, de gatit, de facut curat si orice. Pe scurt, o menajera full time. Ce mi se pare extraordinar e felul in care e surprinsa interactiunea dintre menajera si familia burgheza. Cleo ramane insarcinata, din greseala, cu un tip care in urma aflarii vestilor o lasa cu gura cascata la cinema (literalmente dispare). Astfel, Cleo nu are de ales decat sa recunoasca familiei la care lucreaza. Spre surprinderea mea, doamna casei e extrem de darnica si o ajuta pe Cleo cu drumuri la ginecolog si pe urma la nasterea propriu zisa.
Astfel, am putea spune ca e o fata norocoasa care a dat peste o familie intr-adevar darnica ce nu a dat-o afara dupa greseala ei. Insa daca e sa schimbam putin perspectiva, Cleo este de fapt o slujnica full time, gata sa sara in ajutor oricand, fara concedii, fara alte placeri ale vietii. In aceste conditii, cat de mult putem empatiza cu familia bogata care se foloseste continuu de statutul de fata saraca al lui Cleo si o exploateaza la maxim?
Momentul culminant se atinge cand bunica casei impreuna cu Cleo pleaca in oars sa caute un patut pentru viitorul bebe. Si acest catharsis se suprapune peste revolutia din strazile Mexic-ului. Pe strada sunt surprinse protestele studentilor din vara anului 68-69, impotriva opresiunilor guvernamentale. Aceste eveniment istoric poate fi cunoscut sub numele de masacrul de la Corpus Christi, unde soldatii (paramilitari, mai degraba, antrenati de guvern) au inceput sa traga efectiv in studenti si multe vieti au fost pierdute.
In film aceste lucruri nu sunt spuse pe nume. Vedem o tanara insarcinata in interiorul unui magazin de mobila, in relativa tacere, si contrastul de pe strada unde studentii isi plang colegii impuscati. Cuarón a reusit sa impleteasca acest eveniment monumental am putea zice, momentul in care tanara intra in travaliu, cu chinurile de pe strazile Mexic-ului, fara a face insa o aluzie mai precisa spre date istorice.
Ca si fapt divers, conducerea impotriva caruia porneste sau este surprinsa revolutia din cadrul filmului a reusit sa fie dat jos de la putere abia in 2000, dupa 71 de ani de guvernare. Aceste date istorice insa nu sunt spuse publicului, doar imaginile ne arata tensiunile atat din microcosmosul format in jurul dramei familiale contrastate cu tragediile de pe strazile orasului.
Merita vazut filmul?
In cazul in care cauti o comedie romantica, probabil raspunsul e nu. Insa daca esti interesat sa afli mai multe despre cultura Mexic-ului din anii 70, nu ai putea alege un film mai bun. Si nu e vorba doar de cultura unei tari sau a unui oras, ci de micile detalii care formeaza dinamica vietii unei familii, a unei tinere.
Parerea mea personala? Filmul merita toate premiile si mai mult de atat.