Tuturor călugărilor de la o mănăstire li se cerea să facă un jurământ de tăcere. Dar, la finalul anului, toţi aveau permisiunea să spună două cuvinte stareţului.
La finalul primului an, stareţul l-a întrebat pe proaspătul calugăr ce avea de spus. Răspunsul lui a fost:
– Pat tare.
Stareţul a dat aprobator din cap si i-a făcut semn să iasă.
La sfârşitul celui de-al doilea an, tânărul călugăr a revenit şi a fost întrebat iar care erau cele două cuvinte pe care le avea de spus. Acesta a răspuns:
– Mâncare proastă.
Stareţul a dat aprobator din cap şi i-a făcut semn să iasă.
La încheierea celui de-al treilea an, când călugărul s-a întors, a vorbit imediat şi a spus:
– Eu plec.
Iar staretul a dat aprobator din cap şi a rostit:
– Nici nu e de mirare, nu faci decât să te plângi tot timpul.
Fii negativ în mod conştient, şi îţi vei pregăti subconştientul pentru rezultate negative.
Fii pozitiv în mod conştient, şi îti vei pregăti subconştientul de rezultate pozitive.
E foarte simplu.
