Avand in vedere ca nu pot spune nu tentatiei unui film cu Emma Stone, am stiut din start ca Favorita va trebuie sa fie vazut la un moment dat, insa pe urma am aflat ca Olivia Colman e nominalizata la Oscar (Editia 2019) pentru actrita in rol principal, iar Emma si Rachel Weisz pentru actrite in rol secundar. Deci cam toate actritele predominante din film sunt nominalizate la Oscar.
In mare parte, Favorita e considerata cea mai apriga concurenta pentru Roma, despre care am vorbit chiar aici. Ceva trebuie sa fie cu filmul asta, am zis. Si ironia sortii a facut sa ruleze la cinema chiar in saptamana asta.
Nu am fost adanc impresionata de incercarea cinematografica a lui Yorgos Lanthimos cu Dogtooh, insa The Lobster mi s-a parut o capodopera clasica inca din momentul aparitiei. Sa fie oare si Favorita la fel?
In cazul in care te astepti la un film de epoca, cu costume remarcabile, cu un fir narativ liniar si foarte politically correct, nu asta e filmul pentru tine. Bine, poate la partea de costume (unde si acolo e nominalizat la Oscar) e, insa in rest, nu prea cade in capcana cliseelor. Daca insa cauti un film care vorbeste despre epoca intr-o maniera contemporana, cu replici seci, dure si un umor negru extrem de piparat, Favorita poate fi varianta corecta.
Care e faza cu filmul?
Filmul urmareste pvestea reginei Anne, care a domnit in Mare Britanie si Irlanda din 1702 pana in 1714. Insa nu te lasa pacalit de faptul ca ea ar fi personajul principal, cand de fapt e doar o marioneta politica si sentimentala.
Prima data o gasim sub influenta totala a lui Sarah (Rachel), si mai apoi Abigail (Emma). Avem parte de drame, intrigi politice, suferinta, toate ingredientele unui film de succes combinate intr-un dialog diplomatic insa totusi, parca nu de aici vin scanteile de pasiune pentru Favorita.
De ce ne place filmul?
In primul si in primul rand, deoarece in mare parte, cu mici scapari mai mult sau mai putin neecsare, chair spune o poveste istorica. Regina Anne se indragosteste de frumoasa Sarah si pe urma de saraca Abigail.
Sa fi fost homosexualitatea unul dintre subiectele care nu au fost abordate destul in ultimii ani? Nu tocmai. Sa fie oare mai scandalos deoarece e vorba de o regina in rolul principal, o regina lesbiana si nu un rege afemeiat cum suntem deja obisnuiti?
E o posibilitate. Insa ce e cel mai impresionat legat de film este atmosfera creata, atmosfera pe care audienta o poate vedea din unghiurile alese si prin camera lui Robby Ryan.
Intreg filmul a fost filmat in lumina naturala, fara artificii si spre deosebire de alte filme de epoca, palatul nu pare un loc de poveste scos dintr-o reclama Disney ci un loc relativ intunecat, sumbru, cu tavan inalt (care este surprins in multe cadre), adaugand parca la absurditatea firului narativ prin contrastul creat.
Micile detalii, marile ravagii.
Dupa cum am spus, filmul urmareste firul istoric, insa face mici scapari intentionate. Cum ar fi scaunul cu rotile al reginei, care inca nu a fost inventat in perioada respectiva. Un alt element asemanator este tortul albastru din care regina mananca si vomita instant.
In perioada respectiva torturile de zi de nastere nu erau „a thing” si si daca ar fi fost, albastrul nu este o culoare foarte utilizata in bucatarie. Un alt element important, pentru care filmul ar merita Oscarul pentru costum este interschimbarea dintre alb si negru. Sarah Si Abigal, marile competitoare pentru atentia reginei, pentru a deveni „favorita”, sunt mai mereu surprinse in rochii de epoca sau de culoarea alba sau neagra, in functie de nivelul de putere pe care il are fiecare dintre ele la momentul respectiv.
Ca intr-un joc de sah puterea ajunge cand la Sarah, cand la Abigail, iar costumele lor urmaresc cu exactitate „evolutia” lor la curte. Obiectivul folosit adauga la acest aer bizar, absurd si sobru in acelasi timp.
Ca si o concluzie finala, Yorgos nu a dezamagit cu acest film, garantat, insa un mare rol in succes l-a jucat Robbie, cu camera lui, cu unghiurile folosit si obiectivele care slefuiesc povestea. Este un film care vorbeste despre putere, politica, manipulare si femei. Mai ales femei.
Un film unde nu vei gasi nici un personaj masculin puternic, toti stau in umbra femeilor ce trag toate sforile. Un film contemporan despre o epoca apusa, un film ce arunca o lumina bizara, absurda, post-moderna asupra unei povesti de tip cliseu, scotand-o astfel din ordinar.
Merita sa o vezi?
Cu siguranta, macar pentru replicile bine gandite care sunt aruncate prin film ca niste gloante gata sa rapuna „adversarul”.
Spune-ne parerea ta despre Favorita si daca crezi ca merita Oscarul. Iar daca nu, spune-ne cine crezi ca ar trebui sa castige si de ce.
