Eat, pray, love

Am ales sa merg pe varianta englezeasca a filmulului fara prea multe motive; traducerea este exact la fel si pe romana: „Mananca, roaga-te, iubeste”. Dar nu suna la fel de dragut, asa-i?

Nu este un film nou aparut la cinema, nu este un film care va fi digerat usor de toata lumea sau inteles (chiar daca este un film relativ simplu). Stii cum se zice, poti fi cea mai coapta piersica din gradina, tot se va gasi cineva cui nu ii plac piersicile. Cam asa e si cu filmul asta.

Pune-o pe lista de top 10 „feel good” movies

Am ajuns de curand sa il revad pentru a treia oara. Si inainte de a intreba de ce saracia as face chestia asta, cand sunt atatea filme bune incat disperarea nu e asa de mare sa revezi un film de 3 ori, trebuie sa stii despre ce e vorba in film. Unu la mana, nu este doar un film. Filmul e bazat pe un roman al lui Elizabeth Gilbert. Prima data cand am vizionat filmul nici nu aveam de gand sa citesc cartea, am crezut ca e doar o alta tampenie despre self- awareness si self-knowledge, ca deh, e la moda. Insa dupa ce l-am vazut, am cumparat cartea si am citit-o (si da, am recitit si cartea de 2 ori chiar daca am prins ideea din prima).

eat pray love
Sursa foto: https://www.bustle.com/articles/101301-14-books-eat-pray-love-fans-will-love-almost-as-much-as-gilberts-memoir

Ce tot atata mancare si rugaciune?

Pe scurt, firul narativ nu este unul greu de urmarit. Elizabeth isi nareaza de fapt propria poveste. La inceput o vedem in ceea ce pare o casnicie fericita, alaturi de un sot iubitor, fara copii, cu o cariera de scriitoare. Ai putea zice ca she has it all. Dar daca fericirea ar fi asa usor de gasit, pana in momentul actual am fi cu totii happy, nu? Insa lucrurile nu stau chiar asa. Elizabeth realizeaza ca nu este foarte impacata si satisfacuta in casnicie. Si la un moment dat cuvintele grele de „nu mai vreau sa fiu casatorita” pur si simplu ies la iveala si nu mai este cale de intoarcere.

Hit the rock bottom inainte de a deveni o pasare Phoenix

Ei bine, sa renunti la o casnicie in care ai intrat sperand ca astfel iti vei petrece restul vietii nu e o alegere usoara indiferent de motive. La un moment dat spune cum singura alegere mai imposibila decat de a sta intr-un loc care te nemultumeste este alegerea de a pleca. Relatable. Cu totii ne intoarcem la familiar, creierul nostru alege familiarul deoarece e mai usor, e cunoscut. Cunoscutul mereu va castiga in fata noului, indiferent de discrepantele intre bine si rau. De unde stii insa cand ai avut indeajuns de mult rau incat sa ii poti intoarce spatele?

Pan la urma Liz se decide sa plece. De tot. Si prima oprire de pe lista este Italia. Cum e sa pornesti la drum stiind ca nu te mai asteapta nimic acasa, ca nu mai exista, efectiv, un „acasa”? Probabil depinde de persoana. Italia insa va fi despre refacere, despre placeri, despre partea aceea initiala de dupa o relatie in care trebuie sa uiti, sa te fortezi sa iti ghidezi mintea spre alte locuri. Italia e despre mancare, kilograme in plus, zambete si italiana. Attraversiamo.

Pe urma insa vin adevaratele provocari. Fiindca in cele din urma, dupa orice relatie, dupa orice tragedie sau drama partea cea mai trista este cand ramanem cu noi insine. Astfel, cel mai bun proiect in care vei investi vreodata nu este un altul, ci propria persoana. Dupa Italia vine India, o provocare net mai dificila. O provocare ce nu mai doreste sa ascunda ranile precedente ci sa le priveasca direct in ochi si sa se lupte cu monstri trecutului. Un moment in care ceea ce Liz doreste nu mai este fericirea ci pacea, o diferenta mare.

Insa ca orice film veritabil, sfarsitul trebuie sa fie unul placut, macar cat de cat cu speranta, altfel intreg drumul, intreg procesul ar fi lipsit de scop. Iar sfarsitul trebuie sa fie intr-un loc exotic. Ce alta alegere decat Bali? Insa asta va las pe voi sa descoperiti. Ce se intampla in Bali ramane in Bali. (Insa pentru toate doamnele din public care sunt fane Javier Bardem…)

Sursa foto: http://quotetoremember.blogspot.com/2014/02/eat-pray-love-2010.html

Mici concluzii inainte de drum

Merita vazut filmul? De 100 de ori, de ori de cate ori e nevoie pentru a intelege niste concepte simple, niste idei pe care oricare dintre noi le stie, deep deep down (insa acceptarea lor nu e atat de lejera). In plus, merita sa citesti si cartea, ca deh, filmul prinde o perspectiva, net mai comerciala, insa in carte apuci sa treci prin experiente descrise mai vast.

Este usor sa ne complacem in varii situatii care consideram ca doar deoarece nu ne fac nefericiti ne fac fericiti. Insa nu este chiar asa. Fara sa o dau le life coaching si altele din categorie, va indemn sa vedeti filmul, cu cea mai mare caldura, and keep an open mind si poate cine stie, fiecare ramanem cu ceva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.