Trebuie sa recunosc ca am vazut trailerul si combinatia dintre Matthew McConaughey si Anne Hathaway mi s-a parut una care merita sa dai banii pe biletele de cinema. Astfel, am mers miercurea asta sa vedem ce se poate intampla cu filmul.
Pe la mijlocul filmului am inceput sa vad mai multi oameni dand confuzi de maini prin sala, de genul „asta ce vrea sa fie?” si la final „pai, ma asteptam sa fie mai bun, avea nota mare”. Ma intrebam daca eu am fost singura care nu a fost dezamagita de film ci din contra intrigata de intorsaturile neasteptate, a la „Black mirror” pe care le-a luat. Cine stie? Voi sa imi ziceti, daca l-ati vazut.
Filmul incepe destul de lejer, cu Matthew, adica Baker Dill (care nici asta nu e numele lui, de fapt), ducand o viata monotona intr-un orasel uitat de lume, o insula, Plymouth. Adevarul e ca nu prea e bogat si banca tot incearca sa ii ia si barca, ultima lui sursa de a face bani.
Uneori, impreuna cu partenerul sau, mai duc turistii afara in larg pentru a le da posibilitatea de a pescui ton, un fel de excursie de aventura. Insa Dill e obsedat de un anumit peste, care ii tot scapa, un ton de dimensiuni considerabile. Astfel, atentia noastra se indreapta asupra tonului si a lipsei de bani. Pana in momentul in care isi face aparitia spectaculoasa Anne, Karen in film, intr-un bar si ii spune discret lui Dill ca trebuie sa vorbeasca.
Aici lucrurile incep sa o ia razna insa nici pe departe ca la final. Aflam ca intre Karen si Dill a fost o adevarata poveste de dragoste, chiar si o casnicie esuata ce s-a soldat cu un copil, Patrick. Dill a fost in razboi, s-a intors, nu a mai fost acelasi, povestea clasica, Karen l-a parasit si s-a orientat spre pamanturi mai fertile, mai exact spre Frank. Insa Frank s-a dovedit a fi un alcoolic violent care o traumatizeaza constant si astfel, indirect il traumatizeaza si pe Patrick. Astfel, ideea geniala a lui Karen e sa insceneze moartea lui Frank, pentru o suma considerabila de bani, pentru a-l salva pe Patrick de la alte daune. In acest moment publicul considera ca filmul va fi despre aceasta alegere existentialista, alegerea dintre bine si temptatie, alegerea dintre a-l lasa in viata pe Frank sau de a-l omori pentru a-si salva fiul.
Ei bine, fara sa dau alte spoilere, sa stiti ca filmul nu e tocmai despre asta. Si spre final lucrurile o iau razna rau de tot, insa vestea buna e ca in cele din urma primim si o explicatie, nu suntem lasati intr-o ceata SF plina de confuzie. Insa intorsaturile te vor face sa dai din maini in timpul filmului intrebandu-te ce se intampla.
Merita vazut filmul?
Din perspectiva mea personala da, nu doar pentru cei doi actori care joaca fenomenal, ci si pentru poveste, care chiar daca pare cliseica la inceput, ia o intorsatura frumoasa la final. In plus, in afara de o scena de sex care nu e explicita, filmul e seif pentru intreaga familie, fara impuscaturi sau actiune aiurea. Nu l-as vota filmul anului, insa a fost o surpriza placuta.
Astept si parerile voastre in legatura cu Serenity si daca ati fost dezamagiti sau mai degraba incantati de twist-urile pe care le face filmul. Si daca aveti alte propuneri de filme bune ce merita vazute, spuneti-ne si noua. Mai sunt destule sambete in an!
