Politica pragmatica

Pragmatismul politic a devenit un fenomen extrem de rar atât în țara noastră, dar și în restul lumii. Atunci când vine vorba de politică și de politicieni, sinceritatea și exprimarea directă, concisă sunt practici demult apuse. Tergiversarea și evitarea subiectului au devenit astăzi definitorii în caracterizarea unui politician.

Este evident că o politică pragmatică nu se poate baza pe principii precum cele enumerate mai sus. Nu poți să ai rezultate dacă te învârți continuu în jurul unui subiect sau al unui proiect, fără să spui sau să faci ceva concret.

Politica pragmatică se bazează pe cercetări, pe analize, opțiuni și idei în luarea unei decizii cruciale pentru țară și pentru locuitorii ei. Astfel, în timp ce unui politician din zilele noastre i-ar lua mai bine de două luni, de exemplu, să vină cu o soluție (de multe ori superficială) la o anumită problemă, un politician adevărat ar petrece acest timp, dacă nu chiar mai puțin, pentru a analiza concret toate variabilele problemei și apoi ar oferi o soluție optimă de rezolvare.

De asemenea, un alt atu definitoriu pentru politica pragmatică îl reprezintă unitatea. Dacă guvernanții ar înțelege că solidaritatea și interesul comun pentru binele țării sunt mult mai importante pe termen lung decât interesele proprii, atunci situația din teritoriu ar fi cu totul alta. Deși suntem conștienți că majoritatea politicienilor nici măcar nu își încarcă memoria cu astfel de concepte, pentru a se produce o schimbare ar fi suficient ca măcar doi – trei oameni dintr-un partid să-și însușească aceste idei. Însă politicienii noștri sunt mult mai ocupați să apară la talk-show-uri mondene, să se facă de râs și să se întreacă în declarații din cele mai penibie și lipsite de sens. În ultimii ani nu am auzit absolut niciun politician care să răspundă concret la o întrebare. Nu am auzit nicio frază coerentă, demnă de un profesionist, de la absolut niciun ministru.

Un alt exemplu în ceea ce privește lipsa unei politici concrete la noi în țară sunt arestările din ce în ce mai dese. Miniștri foști și actuali, secretari de stat, șefi de partid și primari de sector au dat locul călduț din interiorul partidului pe patul tare și toaleta la comun din penitenciare. Cu toate acestea, nici măcar unul dintre ei sau dintre cei rămași afară nu au avut decența de a veni cu o declarație pertinentă referitoare la acest fenomen. S-a furat, s-au urmat intersele proprii, se judecă, se condamnă, dar… nimeni nu reacționează.

De ce? Cum? Cine?

Iată câteva întrebări la care ar rebui să răspundă mai marii politicii.

Din păcate, de la o politică de mahala și până la o politică pragmatică, bazată pe fapte și rezultate mai avem cale lungă, iar următorii an nu prevăd o schimbare în acest sens.

Sursa Poza Wikimedia.org

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.