Haruki Murakami – „Barbati fara femei”

Prima mea recomandare, aviz celor ce nu au citit pana acum nimic de Murakami, nu incepeti cu aceasta carte! Dar asta e doar parerea mea proprie si personala. Ideea e, am inceput sa il citesc pe acest domn japonez acum cativa ani, incepand cu o alta carte de-a lui (care nici ea nu va scapa recenziei, pot sa va asigur). Si stiti momentul acela cand o carte este scrisa efectiv atat de frumos incat ti se face pielea de gaina? Ei bine, am simtit asta in majoritatea cartilor lui, insa nu si aici.

Care-i treaba cu cartea asta? E mai mult o culegere de povestioare (mai lungi, mai scurte, mai active, mai pasive) care toate se invart (evident) in jurul subiectul de barbati ce raman fara femei. Vorbim aici mai exact de sapte povestiri care sunt un fel de tunel (ca si in Labirintul lui Pan) in care ne afundam incet dar sigur. Elementele fantastice nu lipsesc cu desavarsire, insa la inceputul cartii trec neobservabil. Se amplifica pe masura ce ne afundam in aceasta padure si pierdem din ce in ce mai mult conexunea cu sexul frumos.

Ma gandeam ca ar fi nitel plictisitor si un spoiler mult prea mare sa trecem rand pe rand prin toate povestioarele, astfel am zis sa aleg doar una. Hai sa aruncam cu banul! Iar castigatorul este:

Samsa indragostit

Daca este ceva la ce m-a dus cu gandul aceasta povestioara, ar fi garantat un film cu extraterestii, poate chiar “Under the skin” (la care merita sa va uitati macar pentru Scarlett). Ideea e ca acest Samsa se trezeste asemenea gandacului lui Kafka (asemanare prea mare ca sa fie de neglijat, zic eu) gol pusca, inchis intr-o camera, incapabil sa isi miste membrele. Pare sa fi uitat complet cum functioneaza corpul uman (poate nici nu a stiut vreodata). Vorbim mult despre cum ar fi fost mai bine sa se intoarca sub orice alta forma decat cea umana, despre cuvinte ce nu le intelege, concepte samd. In mare parte, un extraterestru ce tocmai a aterizat (sau a fost reincarnate) in om pentru prima data. Suspansul creste…

Ca in orice thriller ce se respecta, in momentul in care cineva bate la usa. Si cine altcineva decat o domnisoara cocosata (sa ne gandim oare la Notre Dame aici?) Apogeul ia loc in momentul in care tanarul nostru Samsa are o erectie pe care nu o poate controla (si nu o intelege) si o roaga pe domnisoara sa o poata revedea. Ea doar a venit sa schimbe incuietoarea care nu mai functioneaza (culmea, in camera unde a fost inchis tanarul nostru).

Revederea va avea loc sau nu? Asta ramane la latitudinea imaginatiei noastre. Totusi, aceasta scurta poveste graieste atat de multe despre sentimentele umane, trairile noastre care exista, chiar daca nu le intelege mereu, chiar daca nu au sens si nu ni le putem explica. Iar raspunsul la de ce Samsa pare a fi un extraterestru? Probabil fiecare gasim propria explicatie care sa ne aline curiozitatea.

Merita citita cartea?

Cu siguranta, (aproape) orice carte merita sa fie citita. Insa recomandarea mea ramane in picioare: nu incepeti cu aceasta carte de la el! Voi vorbi mai incolo si despre “Kafka pe malul marii” (inca o mica paralela cu cehul nostru preferat, sa fie o coincidenta oare?) si “1Q84” (care “se spune” ca e cea mai reusita carte a lui).

A doua recomandare.

Daca tot ai ajuns in punctul asta eu zic sa nu mai tragi de timp si sa comanzi cartea acum de pe libris.ro sau de pe elefant.ro

Invatam despre barbati fara femei sau ne ascundem in spatele unei metafore care vorbeste mai mult despre fiinta umana in intregimea sa si sentimentele implicite? Consider ca fiecare cititor ramane cu un alt talc, cu o alta poveste chiar daca vom citi aceleasi cuvinte.

Farmecul? Am patruns in inca un univers fantastic creat de marele nostru alergator si iubitor de jazz Murakami 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.