graba

In mod sigur cunoasteti vorba „graba strica treaba” si daca in trecut era greu sa-i dati crezare, in ziua de azi este perfect adevarata. Graba nu strica numai treaba ci si relatiile dintre oameni. Oare de ce avem nevoie de timp pentru a intemeia orice pe lumea asta?

Intr-un articol precedent postat pe blogul de lifestyle, tovarasa mea de crime online discuta cum viteza prezentului ne ajuta sa pierdem esenta trairii. Ne indemna sa ne disciplinam si sa dobandim rabdare in toate. Are mare dreptate, mai ales cand vine vorba de relatii.

S-o luam pe generatii.

Generatia parintiilor

Desi majoritatea persoanelor de 50 de ani aveau la 23-24 de ani deja o casa, masa, soacra, doi plozi, deci incepeau viata de familie destul de repede, ei traiau pe etape. La liceu, la seral sau la iesirile in grup la teatru intalneau pe cineva. Aflau de la prieteni numarul de telefon fix al persoanei respective dupa inca cateva iesiri si:

„- Sarut mana, familia Yulescu?  Sunt Ionica Xulescul, as putea vorbi cu domnisoara Zinica? Sunt coleg de grup cu ea la ansamblu „Fericirea”…

– Da, multumesc. Astept.

-Buna, Zinica…sunt Ionica. Stii am fost cu Marcel si cu fetele cand ne-am intalnit la cinema „ Dumbrava”. Da, da, eu sunt. Daca nu e mare deranj, ne-am putea vedea la un suc? Da, bine, ne vedem la cofetaria „Unirea”, dupa atelier.”

Cam asa decurgea convorbirea la telefon inainte de prima intalnire. Mergeau la un suc, o prajitura, dupa o saptamana-doua mergeau la un film, inca dupa o luna la plimbare in parc, dupa trei luni se tineau de mana si-si scriau scrisori, dupa vreo 8 luni se rusinau cand erau singuri in camera.

Ca sa nu scriu toata istoria pana la cererea in casatorie, va spun ideea de baza. Relatia evolua, incet dar sigur, pe etape, de la un suc la un sarut, pe durata unui an. Aveau timp sa se cunoasca cat de cat (vorba aia, nici dupa 50 de ani nu cunosti un om, dar incercau), sa invete ce-i place la unul, ce-l deranjeaza pe altul, cand face cu nervii Ionica, cand se imbujoreaza Zinica. Aveau timp sa se priveasca unul pe celalalt, sa se observe.

Generatia pana in ‘90

Aici au inceput lucrurile sa prinda viteza. Disco globus, democratie, mari uzine la fieri vechi, de-alea. La 12 ani tragem din tigara. La 14 ani ne da tata peste bot ca ne distrugem plamanii. La 15 ani iesim la prima intalnire. Am vazut in reviste ca trebuie sa pui mana pe piciorul fetei si sa o strangi de spate. Incercam. Ne primim doua palme. La 17 ani ne trezim ca ne dezbracam cu frezenie desi nu stim ce trebuie facut. La 18 ani ne imbatam in club. La 27 de ani ne trezim cu un job de rahatel, cu vreo 5 relatii esuate si multe bagaje emotionale pline de mizerie, cu multe frustrari. N-avem nici casa, nici masa, nici prietena, nici soacra, nici macar pe noi nu ne avem. Ne-am pierdut in fumul pufait din plamanii fragezi pe la 19 ani.

Ideea e ca am ars niste etape. Nu ne-am cunoscut iubitul/iubita la teatru sau in parc, ci pe „mirc”. Nu ne-am tinut de mana 3 luni cu cineva ca sa-i cunoastem liniile din palma, nici nu ne-am privit indelungat ca sa stim culoarea ochiilor.

Generatia dupa 90

Ei ard si mai multe etape. Nu isi asculta hormonii in liceu, ci in generala. La 12 ani fac ce fac adultii in filme la 30 de ani. Au si ideile lor si pretentiile lor. Ca sa citez o fata de clasa a 7-a „nu am timp de relatii acum ca trebuie sa invat pentru capacitate.” Ce relatii? In clasa a 7-a singura relatie pe care o aveam era cu manualul de limba romana si cu iarba verde de acasa in vacantele de vara.

La 18 ani deja au la activ o relatie de 5 ani, poate chiar cu un arab. La 21 de ani sunt obositi de relatii, fumat, alcool, cluburi. Nici macar nu au avut un loc de munca in viata, dar ei deja stiu ce inseamna compromisuri pentru partenerul de viata.

La 22 de ani sunt adulti si nu cunosc respectul sau apreciere pentru o persoana de 30 de ani, sau de 40 de ani. Nu inteleg ca omul ala mai mare ca ei cu 10-20 de ani e mai intelept. Ei nu stiu ce e intelepciunea ca nu au avut vreme sa o caute in dictionar. Erau ocupati cu alcoolul la 12 ani si relatii sexuale la festivaluri la 13 ani, poate si un avort la 14 ani. La 25 de ani sunt prea defecti si goi ca sa lege orice relatie. Sunt fara esenta, nu ai ce sa cunosti la ei. Sunt doar stereotipuri. S-au grabit.

Poate ca pe-aici, pe-acolo am exagerat cu povestea, dar am exagerat doar cu intentia de a sublinia faptul ca orice dorim in viata asta, se supune unui circuit, unui proces. Daca ardem etapele, pierdem lectii importante si ajungem spre sfarsitul procesului fara sa stim. Graba ne-a stricat dezvoltarea. Ajungem la sfarsitul procesului, goi, fara esenta, fara rost. De aceea vreau sa incurajez reintoarcerea la clasic.

Opriti-va si uitati-va unul la altul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.